Păşim tiptil, sfioşi, cu nodu-n gât în Decembrele bacovian. O lună a Naşterii, Renaşterii şi Morţii. Naşte Fecioara, Renaşte Libertatea, moare Dictatura. E luna Naşterii Domnului, e luna Revoluţiei şi e luna în care românii au împuşcat, după o judecată sumară, cuplul Ceauşescu.

Nu cred în niciun fel de simboluri şi metafore religioase, dar e posibil ca în mentalul românilor să se fi instalat această vinovăţie colectivă: purtăm povara omorului făptuit în sfânta zi a Naşterii Domnului. „Păcatul primordial”, păcatul inubliabil, păcatul pe care îl vom purta noi şi urmaşii urmaşilor noştri în veacul vecilor... Ăla care nu ne lasă să fim Steaua Lumii, să fim măreţia Universului, să facem din nou tractoare şi camioane la Braşov, aparataj şi motoare electrice la Sf. Gheorghe, medicamente-minune la Iaşi şi porci la Timişoara.

Ne atârnă ghiuleaua asta de gât în vreme ce ne scufundăm lent în uitarea pe care ţi-o dă libertatea. Nu te mai obligă nimeni să faci nimic, eşti liber să pleci aproape oriunde şi aproape oricând. Rămâi în ţară doar dacă ai amintiri sau idiosincrazii, astea te leagă de „glia străbună”. Sau dacă eşti prea tânăr sau prea bătrân ca să uiţi sau ca să-ţi aminteşti.

Dar vorba unui tânăr poet, publicist şi prozator născut înainte de Revoluţie, Andrei Crăciun pre numele lui: „Treaba cu vlahii e că dacă le dădeau Ceauşeştii punte, citrice, televiziune color şi luminiţe îi conduceau şi acum”. Punte însemnând prelungitele uichenduri bugetare, pe care poporul privat contributiv la PIB nu şi le permite în capitalismul instalat de Ilieşti. 

Aferim, coane, consimt la treaba cu vlahii. Nu ne-am fi despărţit de Ceauşeşti dacă aveam ce mânca, ce bea şi ce vedea. Că nu-i trebuie mult românului ca să suporte regimul. Se vede asta şi acum, doar că între timp am învăţat ceva: ne folosim „înţelept” de libertăţile pe care le avem, facem greve când ni se pare greu, ne creştem leafa... Dar a dracului inflaţie, ea nu şi nu, nu e interesată de starea naţiunii şi urcă mereu şi n-ai ce-i face, că n-a născocit nimeni, încă!, o grevă pentru oprirea inflaţiei.

Şi dacă şi când nu se mai poate în ţara-n care ne-am născut, plecăm unde vedem cu ochii. Nu prea e o soluţie, dar funcţionează. Cu ce preţ, vedea-vom! Mi-e teamă că nu vom putea plăti niciodată acest preţ.

ŞI totuşi, ce vreau să vă spun e că simt nevoia să ne îmbărbătăm în această lună a Naşterii şi a Morţii. A naşterii Domnului, a naşterii Revoluţiei române, a morţii Ceauşeştilor. Sunt trei evenimente majore, care au pecetluit pentru multe decenii viaţa românilor nu doar în Decembre.

Evenimente pe care nu le poţi ignora pentru că durerile şi bucuriile unei naţii se transmit din generaţie în generaţie. Nu se mai spun poveşti la gura sobei, pentru că nu prea mai sunt sobe, dar există reţele sociale, telefoane, uaţap, tik-tok, fb, instagram... Comunicarea e ca un joc de poker în care participanţii merg pe neve, fără să vadă cartea. Ce-o fi, o fi, vedem noi cum ne descurcăm, cum judecăm şi ce decidem...

Aşa încât, ca unul căruia nu-i place să dea sfaturi, am a vă spune că veţi avea nevoie de informaţii corecte şi înţelepciune în 2024, pentru a putea suporta cu răbdare şi stoicism insuportabilul an 2025. Nu e o urare şi n-o s-o găsiţi în ghetele acestui Decembre greu de înţeles, e doar o punere în gardă. Ca să ştiţi...