Domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi clasa politică de la 1859 ne-au unit, dotând apoi statul român cu instituţii care rezistă şi astăzi. Cuza n-a rezistat prea mult, dar a lăsat locul unor regi şi regine care au lucrat cu folos pentru Independenţă şi Marea Unire de la 1918. 

Mica Unire a avut un Mare A.I. Cuza, o Mare Elena Rosetti-Cuza, un mare Mihail Kogălniceanu. Marea Unire a avut o Mare Regină Maria, un Mare Rege Ferdinand şi un lider liberal de excepţie, Ionel Brătianu.

De la aceşti binefăcători ai unirii românilor până la beneficiarii politici nedemni de azi au trecut mulţi ani, două mari războaie, mici revoluţii şi mari schisme. A trecut nazismul, a venit socialismul, ne-au fost alungaţi regi şi regine despre care acum copiii nu mai ştiu nimic pentru că paginile de istorie adevărată sunt rare în cărţile editate de Ministerul Învăţământului.

De la Mica Unire la Marea Schismă au trecut multe vieţi şi multe capitole. Unele s-au încheiat, altele sunt în desfăşurare. Revoluţia din 1989 şi democraţia care, teoretic, i-a urmat nu ne-au unit. Dimpotrivă, românii sunt mai dezbinaţi ca niciodată. E suficient să vezi şi să auzi huiduielile comandate politic fix la apariţia prin pieţe aranjate de sărbătoare a „comandanţilor de oşti” de astăzi, Ciucă şi Ciolacu, ca să-ţi dai seama că suntem defecţi rău. Rău şi, mi-e teamă, definitiv. 

Huiduiţi fiind la discursuri, Ciucă şi Ciolacu nu s-au mai unit într-o Horă simbolică cu poporul. Orgoliile lor au dat pe-afară şi i-au alungat din mijlocul pieţelor. Nu c-ar fi o mare pierdere, dar arată şi sună urât. Arată, de fapt, că aceşti oameni n-au înţeles un lucru: nu ei, nu partidele lor sunt sărbătoriţi, ci înaintaşii. Politicienii şi poporul de la 1859, de la 1877, de la 1918. Cei cărora „le datorăm ceea ce suntem noi astăzi”, cum frumos şi adevărat ziceau şi prefectul judeţului, Ráduly István, şi comandantul Garnizoanei din Sf. Gheorghe, lt-col. Dorin Neagu, în discursurile de la mica sărbătoare locală a celei dintâi Uniri Naţionale.

Politicienii de astăzi se consideră victime ale unor nedemni fani AUR vocali, needucaţi şi creduli, care au „întinat” sărbătoarea de la Iaşi huiduind oficialităţile pesedisto-liberale. Nu sunteţi deloc victime, onorabililor, sunteţi creatorii acestui război de imagine dominat de un AUR ofensiv şi gregar, partid umflat în procente de nepriceperea şi hoţia voastră. Aţi făcut atâtea prostii, v-aţi spălat atât de multă vreme rufele în public încât nu aveţi dreptul să vă consideraţi nedreptăţiţi, „victime inocente” ale poporului nerecunoscător...     

Dar uite că la Vaslui oamenii au jucat Hora Unirii şi printre morminte, mai exact la cimitirul din Soleşti, unde a fost îngropată prima „primă doamnă” din istoria ţării, d-na Elena Cuza. E drept, nu l-a fluierat nimeni pe vorbitorul zglobiu Dumitru Buzatu, preşedintele CJ Vaslui, cel care a fost beneficiarul politic al momentului comemorativ de la mormântul Elenei Rosetti-Cuza.

Nici pe Klaus Iohannis nu l-a fluierat nimeni la Bucureşti. Era singur printre ai lui, cu o coroană de flori şi-un discurs anost la un mormânt. Apatic, stingher, departe de realitate. Cu siguranţă, şi el se consideră o victimă. 

Trist este că nu învăţăm niciodată nimic. Trec anii şi noi nu ne deşteptăm. Orgoliile politice sunt întotdeauna cât Casa Poporului, adică uriaşe. De nimic motivate, ceea ce denotă orbire şi lipsă de realism. Ciucă, Ciolacu şi cei care i-au însoţit şi sfătuit în „aventura” de la Iaşi s-au supărat şi-au întors spatele poporului degrabă huiduitor. Îmi imaginez ce şi-au şoptit cei doi: Nicule, ăştia e nerecunoscători, ne fluieră în loc să ne pupe tălpile că le mărim pensiile, că le creştem leafa minimă, că îi apărăm de ruşi...

Nu aşa se face politică, mai uitaţi-vă şi voi peste gard, prin curţile altora, dacă mă gândesc bine şi de la Ion Iliescu aţi avea ce învăţa în materie de rezistenţă la fluierături. Nu sunteţi nişte „mimoze politice” care se închid la prima atingere. Aţi făcut destul rău, aţi distrus destule speranţe, nu sunteţi deloc victime. Voi şi cei ca voi n-aveţi nicio treabă cu Mica sau Marea Unire, voi sunteţi autorii unei Mari Schisme care atacă însăşi „fibra poporului român”, cum suna actul de acuzare împotriva lui Nicolae Ceauşescu, rostit cu 33 de ani în urmă la Târgovişte. 

V-aş trimite şi eu un „Huo!” frăţesc din Secuime, dar nu o fac; eu respect Unirea lui Cuza chiar dacă nu vă respect pe voi. Şi-apoi, e târziu şi nu-mi consum puţina energie pozitivă pe nimicuri politice marca PSDNL-AUR.