OPINII 13 aprilie 2023

EDITORIAL. Cum să furi, cum să cheltuieşti, cum să trăieşti

de Dumitru Manolăchescu | 1604 vizualizări

Tehnica furtului e simplă: afli de la o rudă a victimei că respectiva posedă 500.000 de euro într-un seif. Afli şi cine-i ţine: o doamnă lucrătoare sexuală i-a câştigat cinstit, prin muncă nenormată în Olanda; când a obosit a revenit acasă, în Bucureşti, şi-a luat un apartament în sectorul 6 şi şi-a depus banii... nu, nu la Bancă, prea bătea la ochi, şi-a ascuns banii într-un seif super-sigur în propriul apartament – aşezat seiful poate sub un pat sau în debara, laolaltă cu borcanele de zacuscă de la mama d-nei lucrătoare.

S-a întâmplat anul trecut, dar Poliţia noastră lucrează şi se pare că i-a prins pe hoţi: două persoane talentate, un el şi-o ea, care după ce-au prins firul afacerii s-au prezentat la apartament, au sunat, nu le-a răspuns nimeni (lucrătoarea sexuală lucra probabil la domiciliul clientului), au încercat să deschidă uşa cu cheia, proasta s-a rupt în broască, şi-atunci au folosit o rangă. Au pătruns în locuinţă, au găsit seiful, l-au luat şi duşi au fost.

Cum să cheltuieşti atâţia bani... Devine complicat dacă nu eşti pregătit. Cum spuneam, Poliţia i-a găsit destul de repede pe cei doi – ceea ce e un lucru bun. Dar banii... Banii s-au cam topit. Nu pe maşini, case şi alte bunuri care scot ochii şi deschid gura vecinilor. Nu, banii au dispărut în „gaura neagră” a păcănelelor. Nişte maşini şi astea, dar mult mai periculoase decât cele pe patru roţi. 

Distracţia hoţilor, altfel locuitori ai judeţului Dâmboviţa, a durat puţin peste 6 luni de zile. Asta ca să nu credeţi că juma’ de milion de euro e o sumă considerabilă. Uite că nu-i, nu ajunge nici măcar să te îmbogăţeşti cinstit la un joc eminamente legal: păcănele.

Cum să trăieşti... Pentru mulţi oameni cu foarte multă avere „cum să trăieşti” rămâne un secret, o întrebare fără răspuns. Banii se duc repede, aşa încât aş zice că-l înţeleg pe generalul SRI în rezervă Cristian Celea. Omul a fost manager de spital şi preşedinte al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate pe vremea lui Adrian Năstase. Declaraţia lui de avere îţi ia nu doar ochii, ci şi graiul: 23 de terenuri, două case, trei apartamente, patru maşini, trei şalupe... Şi, peste toate astea, o pensie mizerabilă de 45.000 de euro pe an, adică vreo 20.000 de lei pe lună. 

Dar toate ar fi fost nevăzute-necunoscute de stimaţii cititori-telespectatori, acest domn general în rezervă n-ar fi ajuns în atenţia publicului dacă, la 67 de ani câţi numără acum, nu s-ar fi compromis acceptând să fie numit de premierul Ciucă în Consiliul de administraţie al CNAS. Pentru că, e clar, undeva ceva e putred: ori generalii ăştia doi nu se ştiau, şi-atunci nu se explică, ori se ştiau prea bine şi-atunci se cam explică numirea d-lui Celea în conducerea CNAS. 

Şi totuşi, oricum o întorc tot nu pricep: la atâta avere, ce mai cauţi, frate, într-o funcţie publică bine plătită la o instituţie care anul trecut a gestionat 10 miliarde de euro?! Sau poate tocmai de-aia... Dar să dăm generalului ce-i al premierului, să nu-l exonerăm de răspundere pe omul politic liberal Nicolae Ciucă: chiar crede partidul d-lui general că dă bine la alegători numirea d-lui Celea în această funcţie?! Dacă răspunsul e DA, să nu se mai mire liberalii că au ajuns la 20% în sondaje, la egalitate cu AUR.

Adevărul e că nu înţeleg nici cum poţi ajunge în mod cinstit la averea asta, fie şi după o viaţă plină de funcţii bine plătite. E clar că am stârpit corupţia, aşa că acum e voie să faci orice, oricum, oricând pentru îmbogăţirea ta şi a familiei tale. Nu ai nicio şansă să fii băgat la „ilicit”, ca pe vremea lui Ceauşescu, ilicitul nu mai există. Se prezumă că toţi banii, furaţi sau nu, s-au dobândit cinstit, pe căi aprobate şi chiar binecuvântate de lege, de prescripţiile CCR, de alte organe care ar trebui să protejeze nu doar averea personală, ci şi bugetul statului.

Şi-uite-aşa, apar mereu cazuri de-astea despre care nu ştii ce să crezi, le înţelegi şi nu prea: ăia de-au furat seiful cu juma’ de milion s-au distrat împărăteşte juma’ de an, risipind banii furaţi la jocuri de noroc legale; generalul SRI a strâns mult mai mult de jumătate de milion de euro, dar nu se hotărăşte să devină un pensionar onest, unul dintre „anonimii” cu pensie de 20.000 de lei pe lună asigurată de Ministerul Muncii. Iese în faţă, vrea şi mai mult, vrea să lucreze, să contribuie la bunăstarea poporului, să împărtăşească din experienţa lui de muncă şi viaţă în folosul Patriei...

Deci nici aşa, nici altfel nu-i bine. Sunt două feluri total aiurea de a-ţi asigura prezentul şi viitorul.

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.