UDMR este un partid mai mic decât şi-ar dori şefii lui de la Budapesta, dar suficient de orientat şi versatil pentru a-şi optimiza influenţa pe „centura“ politică dâmboviţeană. Pun ghilimelele la „centură“ cu oarecare jenă, niciodată în aproape 30 de ani scurşi de la Revoluţie liderii Uniunii n-au fost atât de stabili pe centura politicii, atât de supuşi partidului aflat la Putere. O supunere contra-cost, evident. Liceul maghiar de la Tg. Mureş e un exemplu palid, dar înfiinţarea lui prin OUG spune multe despre cum se face politica de cumetrie pe centură: UDMR cumpără tot ce poate pentru oamenii ei (funcţii de conducere în teritoriu şi în ministere, privilegii etnice, protecţia corupţilor în faţa Justiţiei şi multe altele), Partidul Staţi Drepţi vinde tot ce poate contra câtorva voturi în Parlament la vremea potrivită.

Ce poate vinde PSD? Totul. Inclusiv Ţara. „Ţara noastră“, cum îi spunea primăriţa Firea. Adică ţara lor, pentru că nouă ne-au furat-o demult. La ora asta milioane de români nu mai au ţară, sunt ai nimănui. Şi nu vorbesc doar de cei plecaţi să muncească afară, ci şi de românii din interior. Sunt milioane de români care nu-şi mai recunosc Ţara pe care au crezut c-o eliberează de comunism la Revoluţie. Privesc disperaţi la mocirla morală în care ne zbatem, apăsaţi pe creştet de talpa jupânilor patrihoţi de la Putere, la revenirea în forţă a obiceiurilor feudale de pe vremea lui Ceaşcă şi nu mai găsesc resurse să protesteze, să creadă că se mai poate schimba ceva. 

Luaţi aminte la tăcerea mai mult decât suspectă a ministrului „iliberal“ de Externe Teodor Meleşcanu faţă de ieşirea vicepremierului ungar Semjen Zsolt într-o emisiune televizată pe 4 iunie şi judecaţi singuri cât de complice a fost ministrul de Externe cu oficialul ungar. Noroc că nişte ziarişti români de la revista Historia au cerut, în condiţiile legii privind liberul acces la informaţiile publice, o părere a MAE asupra subiectului în cauză. Altfel am fi rămas cu impresia că nu doar ministrul, ci întreg Ministerul n-are nimic de comentat faţă de elucubraţiile lui Semjen Zsolt.

Insultele şi jignirile vicepremierului ungar nu sunt o noutate pentru România. Omul poate declara ce vrea, nu-l poate opri nimeni. Dar partea română ar trebui să aibă măcar demnitatea unui răspuns pe măsură. În emisiunea de la postul TV din Ungaria, vicepremierul Semjen Zsolt a afirmat că Adunarea Naţională de la Alba Iulia nu are valoare juridică, adică este ilegitimă, iar Trianonul este o zi de doliu pentru maghiari. În regulă, nu-i nici primul, nici ultimul maghiar care gândeşte aşa. Problema mea nu e de ce încearcă oficialii unguri să dezgroape morţii în anul Centenarului românesc, e clar că-şi doresc mai mult decât orice să ne stea sărbătoarea-n gât. Întrebarea mea este de ce n-a reacţionat Meleşcanu decât într-un târziu şi într-o manieră penibilă. Iată ce-a bălmăjit ministrul Meleşcanu la Parlament, total nepregătit după o săptămână de la ieşirea oficialului ungar: „Nu cred că trebuie eu să răspund la orice luare de poziţie a unui reprezentant mai mult sau mai puţin important al unei ţări (...) Dorim să dezvoltăm relaţiile cu toate ţările vecine, inclusiv cu Ungaria. Aceste relaţii au progresat în timpul din urmă şi sperăm din plin ca ele să urmeze acelaşi drum bun“. OK, dacă aşa arată „drumul bun“, mă întreb cum o fi ăla rău...

Dar staţi că vicepremierul ungar mai are şi alte judecăţi de valoare: „...în zilele noastre în conştiinţa naţională a românilor nu Transilvania este problema principală, ci faptul că românii care trăiesc pe teritoriul Republicii Moldova nu vor să se unească cu România. A doua chestiune este posibila separare a Munteniei de Moldova, ceea ce este o teamă permanentă în conştiinţa naţională a românilor...“. Cu alte cuvinte: Transilvania e ca şi dusă la fraţii unguri, Moldova urmează să fie anexată de fraţii din Republica Moldova cu ajutorul Rusiei (nu degeaba are Viktor Orban relaţii privilegiate cu ţarul Putin), ce ne mai rămâne?! Bucureştiul corupt, că Dobrogea o iau fraţii bulgari, asta a uitat să ne spună Semjen. Vedeţi cine ne trasează nouă graniţele şi viitorul?!   

La asemenea inepţii cu adresă politică binecunoscută, ministrul nostru iliberal răspunde într-o doară, folosind limbajul comunicatelor comune de pe vremea lui Ceauşescu. Vă întrebaţi, desigur, de ce atâta pasivitate din partea română. E simplu: parlamentarii UDMR colaborează perfect pe centura politicii dâmboviţene cu cei ai Partidului Staţi Drepţi, principala lor preocupare fiind distrugerea DNA, DIICOT, SRI, SIE – instituţii esenţiale pentru siguranţa naţională a României. Şi Justiţia independentă îi sperie, drept pentru care votează împreună modificări ale codurilor penale de natură să-i reducă la tăcere pe judecători şi procurori – modelul de urmat este cel ungaro-polonez, care i-a pensionat înainte de vreme pe cei care n-au putut fi cumpăraţi sau înfricoşaţi.

UDMR şi PSD mai lucrează împreună şi la un proiect al Codului administrativ, care, prin modificările de ultimă oră aduse de „specialiştii“ celor două partide, va scoate câteva regiuni dominate numeric de maghiari de sub controlul statului român, prin reducerea considerabilă a rolului şi atribuţiilor prefecţilor, reprezentanţi ai Guvernului în teritoriu.

Avem, prin urmare, explicaţia tăcerii ministrului Meleşcanu. În final, Ministerul de Externe a oferit, totuşi,  un răspuns mai larg şi ceva mai aplicat revistei Historia. Am reţinut un pasaj: „MAE condamnă în mod ferm ultimele declaraţii ale vicepremierului Ungariei, Semjen Zsolt, apărute în spaţiul public, care demonstrează o profundă necunoaştere a istoriei şi o ignorare a principiilor dreptului internaţional, manifestând, totodată, aroganţă şi lipsă de respect faţă de poporul român şi istoria sa“.

Ne-a „reperat“ onoarea acest răspuns? Nu-mi dau seama, din toată povestea asta eu reţin tăcerea vinovată a ministrului Meleşcanu, în acord perfect cu înţelegerile demne de „centura“ politicii dintre liderii UDMR, PSD şi ALDE.   Un lucru e clar: starea deplorabilă în care alianţa PSD-ALDE-UDMR a adus România încurajează tendinţele revizioniste ale unor „fraţi“ cu care mai eşti şi vecin... O spune chiar vicepremierul Semjen, nu e creaţia mea!