Suflă un puternic „vânt de libertate” în pânzele corabiei politice conduse de UDMR. Liderii partidului etnic maghiar nu mai au niciun obstacol în calea revendicărilor de privilegii: PSD a mai pierdut 4 deputaţi în Cameră, aflându-se în situaţia (deloc neobişnuită, dealtfel) de a avea nevoie de voturile parlamentarilor UDMR pentru a trece legile organice. N-ar fi prima dată când li se-ntâmplă, n-ar fi prima dată când cedează în faţa UDMR, votând privilegii sau drepturi speciale pentru liderii minorităţii maghiare. De ce ne agităm tocmai acum?

Pentru că, în nemernicia lor, liderii PSD-ALDE sunt în stare să îngroape, efectiv, România. Pe fondul „nesupunerii” faţă de Uniunea Europeană, al „răzvrătirii” faţă de Comisia Europeană, corporaţii, multinaţionale, Soros şi tot ce înseamnă civilizaţie vest-europeană, Dragnea-Tăriceanu îşi subordonează Justiţia pas cu pas, rezolvându-şi propriile dosare inclusiv prin „amnistie şi graţiere”, băgând România şi poporul român într-un regim de subordonare nu doar faţă de găinarii şi corupţii din politică, ci şi faţă de hoţii, tâlharii şi violatorii care fură din casele oamenilor omorând, la nevoie, martori şi proprietari.

Ei bine, ce lipsea din peisajul ăsta întunecat? Aţi ghicit, exact şantajul UDMR. Cum să nu exploateze liderii maghiari  slăbiciunile condamnabile ale Puterii?! Proşti să fie să n-o facă din moment ce adevăratul lor jurământ de credinţă s-a depus cu „Ungaria-mamă” în inimi şi cu „România-agresoare” în spatele vorbelor goale citite cu mâna pe Biblie. Aşa încât, iată ce „act reparatoriu” se pregăteşte a fi votat de către majoritatea PSD-ALDE-UDMR: proiectul de lege pentru „transpunerea prevederilor privind popoarele conlocuitoare din Rezoluţia de la Alba Iulia”. Vi se pare puţin probabil? Mai gândiţi-vă, mai uitaţi-vă la adevăratele interese ale unor reprezentanţi ai Puterii.

De câţiva ani, liderii partidelor etnice maghiare au descoperit „fisura” reparatorie din Rezoluţia de la Alba Iulia, şi anume alineatul 1 din punctul III: „Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc”.

Mai mult decât atât, proiectul de lege al UDMR oferă posibilitatea înfiinţării unor regiuni de dezvoltare separate, iar aceste noi regiuni pot obţine, prin lege, statut de autonomie specială pentru judeţele care aparţin unor regiuni istorice sau în care o minoritate naţională istorică are o proporţie semnificativă. Judeţul Covasna ar putea avea un asemenea statut special. Încă nu ştim ce-ar însemna, concret, acest lucru dar lipsa de încredere a populaţiei minoritare din judeţ în liderii maghiari majoritari are rădăcini adânci... 

Şi mai mult decât atât: la nivelul ministerelor, precum şi al serviciilor publice deconcentrate, ar urma să se asigure angajarea sau numirea de personal, inclusiv de conducere, proporţional cu numărul persoanelor  care aparţin minorităţii naţionale istorice – atât la nivel local, cât şi la nivel naţional.

Observaţi, desigur, că UDMR vrea tot mai multe privilegii, trece de la nivelul local la cel naţional în materie de reprezentare. Au găsit şi argumentul pentru salvarea democraţiei româneşti, de grija căreia nu mai pot ei să doarmă de vreo 30 de ani încoace: „Democraţia românească poate fi împlinită numai dacă prevederile Rezoluţiei de la Alba Iulia se implementează în legislaţia română”. E clar, stimaţi tovarăşi şi pretini?!

Ce să ne mire mai mult? Prostia, slugărnicia, nemernicia coaliţiei  majoritare, care oferă pe tavă unui partid etnic motive să şantajeze, să atace, să slăbească statul naţional unitar? Sau tupeul unor lideri minoritari care au jurat să apere România şi poporul român, dar faultează ori de câte ori au ocazia statul şi poporul cărora au jurat să le fie loiali?! Înclin să cred că nimic nu se compară cu trădarea interesului naţional de către „ai tăi”; cu tupeul şi găselniţele juridico-istorice ale liderilor maghiari ne-am obişnuit, am învăţat între timp că dragoste cu sila nu se poate. Sigur, poţi să le ceri acestor lideri să fie loiali, să respecte ţara în care s-au născut şi care-i hrăneşte mult mai bine decât ar merita mulţi dintre ei. Dar asta-i altă poveste, dacă o începem n-o terminăm anul ăsta...

Pe aleşii noştri din majoritatea parlamentară nu îi preocupă, însă,  subiectele astea facile, Transilvania nu îi doare, politicile parşive ale unor partide maghiare sprijinite de Budapesta nu le ard inimile, pe ei îi interesează doar să găsească o amnistie acceptabilă pentru Dragnea, Tăriceanu şi ceilalţi „dumnezei” ai coaliţiei guvernamentale. La care să adauge, pour la bonne bouche, graţierea a mii de hoţi, violatori şi tâlhari la drumul mare.

 Da, aici am ajuns, aici suntem şi nu-mi dau seama cum şi când ne vom face bine. Înaintaşii de la 1918 şi-au pus averile şi viaţa în slujba interesului naţional. După 100 de ani, epigoni lipsiţi de curaj şi simţire patriotică ignoră interesul naţional şi îngroapă România într-un ocean de „acte şi fapte” politice antinaţionale. Da, ăştia suntem!