Ne dăm de ceasul morţii să pricepem cine suntem, de unde venim şi unde ne ducem. N-am făcut-o pe vremea lui Ceaşcă, nu o cerea situaţia „stabilă“ care ni se vindea de către autorităţile comuniste. O facem acum, obligaţi de frustrări, de suspiciuni, de frici adunate de-a lungul şi de-a latul anilor. Nu mai credem în nimeni şi aproape în nimic. Ardem la foc mic, în ritmuri de manele chinuite.

În această Românie ne zbatem cu toţii, plâng şi nu dorm nu doar cei săraci şi năpăstuiţi, dureri mari au şi cei bogaţi, plâng şi jelesc şi ei. Uitaţi-vă la Dragnea şi vă lămuriţi, omul ăsta pare să aibă mari probleme cu somnul, cu liniştea interioară, cu grija libertăţii zilei de mâine. El luptă nu doar cu sistemul paralel, subteran şi aerian, cu procurorii şi judecătorii nemiloşi şi vânduţi, cu Iohannis şi Kovesi, cu foşti asociaţi în afaceri şi amici politici; preşedintele PSD duce o luptă crâncenă cu baronii locali ai partidului, cărora le-a promis izbăvirea de Justiţie, de pedepse, de ani de închisoare pentru abuzuri în serviciu, pentru hoţii în numele Puterii, pentru „acte şi fapte“, cum ar zice ministrul Toader. A promis şi nu poate. „Pentru că putem“ se transformă, încet-încet, în ceva teribil de trist pentru ei, într-o scuză jalnică asociată neputinţei de partid: „pentru că nu putem“.

Cum dracu’ să nu poţi când ai toate armele la îndemână? Cum să te-mpiedici de-un nenorocit de procuror sau de-un Iohannis mut când tu ţi-ai plătit tacâmul la masă cu preşedintele Americii? Cine îţi poate sta în cale când ai o majoritate parlamentară docilă, servilă şi fără caracter? Uite că se găseşte cine, Opoziţia nu înseamnă doar Parlamentul, Opoziţia înseamnă şi vocea străzii, vocea fiecăruia dintre noi, indiferent câtă politică facem.

Aici e marea frustrare a celor puternici, ca să vedeţi că nu doar noi suntem frustraţi şi amărâţi. Ei nu şi-au închipuit niciodată că nu-şi vor face mendrele aşa cum şi-au propus în aceşti patru ani de guvernare. N-au reuşit mare lucru şi uite c-au trecut deja aproape doi ani. Au trecut degeaba, n-au făcut nici ei nimic, n-am făcut nici noi mare lucru. Ne-am ostenit în lupte, ameninţări şi înjurături reciproce. Un meniu care asigură slăbirea rapidă a beligeranţilor.

Aştept ca „partenerii“ de politică şi afaceri ai lui Dragnea să măture pe jos cu idolul lor, scutindu-ne de efortul de a-i vedea mustaţa plângând la posturile TV stipendiate de Putere. O vor face, obligatoriu, atunci când vor şti că legea e lege şi pentru ei, că vor trebui să dea socoteală pentru fărădelegile comise cu voie de la Partid. Vor da de pământ cu el înainte de a-l condamna judecătorii.

Ce punem în loc? De bună seamă, o parte a populaţiei, cea care beneficiază în mod obişnuit de pomeni electorale, nu va renunţa la Dragnea şi la PSD. Alţii, însă, o vor face fără niciun regret, pentru că vor înţelege că liderii acestui partid nu sunt interesaţi de soarta alegătorilor. Ei bine, aceşti oameni au nevoie de repere morale care acum par să nu existe, care încă nu s-au lansat cu suficientă forţă pe scena politică.

Dacian Cioloş, liderul Partidului România Împreună, este unul dintre politicienii care au dat senzaţia că aşteaptă prea mult, că e nehotărât. Zilele trecute, însă, Cioloş n-a exclus „deloc“ o candidatură la Prezidenţialele de anul viitor. Asta este, în sfârşit, o veste bună pentru cei care înţeleg că votul responsabil este singura soluţie pentru a schimba ceva în viaţa noastră.

În materie de lideri, după mulţi ani votanţii anti-PSD vor avea o alternativă: Klaus Iohannis sau Dacian Cioloş. Dacă-i vorba de partide, vor avea şi aici de ales între Uniunea Salvaţi România, România Împreună şi, de ce nu, un PNL adunat cu făraşul precum tăciunii din cenuşa unui fost partid istoric de anvergură. E mai greu să-i găseşti pe cei buni pe dreapta, după cum se vede, pe partea cealaltă e simplu: e ori Dragnea, ori nimic! Pentru că mi-e greu să cred că Victor Ponta mai înseamnă ceva pentru electoratul împărtăşit cu apa sfinţită aruncată printre dinţi de propagandiştii lui Ghiţă şi Voiculescu.

Una peste alta: fără Dragnea, PSD nu mai înseamnă mare lucru la Prezidenţiale. Cu Dragnea, PSD nu înseamnă nimic la Prezidenţiale...