Telenovela „Priviri umede, lacrimi de durere” regizată de dl. Nea Petrică Daea s-a lansat cu mare audienţă într-un cadru select, de mulţi jurnalişti empatici, asistaţi de ministrul Agriculturii din Ucraina. Nu ştiu ce-o fi înţeles săracul ministru ucrainean din poezia lăcrimoasă a d-lui Nea Petrică, dar un lucru e clar: ministrul nostru a pus piciorul în prag în faţa invaziei de cereale ucrainene pe piaţa românească. „Vom aştepta hotărârea Comisiei Europene, ne va spune ea cum să acţionăm”...

Se putea ceva mai hotărât? Nu! Cu privirile umede ţintite spre lacrimile de durere ale poporului ucrainean măcelărit de ruşi, ministrul nea Petrică părea fericit că nu-l obligă nimeni să hotărască el ceva în legătură cu cerealele ucrainene care strică preţul celor româneşti. Va decide Uniunea Europeană pentru noi. 

Corect, pe asta se bazează toată politica românească, mă întreb de ce mai avem nevoie de alegeri, de guverne, de bani aruncaţi pe reclame electorale mincinoase. 

Adevărul e că nu ne pricepem la nimic, nu reuşim să guvernăm nici măcar întâmplător. Totul e un amestec abrupt de aroganţă partinică şi lâncezeală balcanică. Balcanică am zis? Greşit! Lâncezeala asta a început să capete un nume: Iohannis. De vreo 9 anişori, balcanismul a fost întrecut în lâncezeală, tăcere şi inacţiune de comoditatea arogantă prezidenţială.

Imaginaţi-vă, acum, în cât timp va reuşi „iohanismul” românesc girat de privirile umede ale unor miniştri sensibili la poezie precum dl. Nea Petrică să rezolve problemele urgente ale naţiunii: pensii speciale, salarii, mediu, gaura de 20 de miliarde din buget, atragerea banilor de la UE cu proiecte deştepte, agricultura pe butuci, infrastructura la fel... 

Ultima nenorocire, dar nu şi cea din urmă: ideea profund antipatriotică a reorganizării teritoriale a României, lansată iresponsabil de oamenii de afaceri din ţară. Păi voi pe ce lume trăiţi, mânca-v-aş?! E posibil să nu ştiţi că acesta este un subiect tabu, unul despre care nici în somn n-ai voie să pomeneşti?! 

Cum să „reorganizezi”, cum să faci din mai mult mai puţin? Că noi am fost învăţaţi invers, dl. nea Petrică ştie bine cum să facă, pe hârtie, din mai puţin mai mult... Cum să faci din câteva mii de comune doar câteva sute?! Dar din oraşe vai mama lor, cum să faci nişte comune isteţe?!

Îmi imaginez privirile umede ale ministrului Agriculturii înţepenite pe o hartă a României în care din 41 de judeţe mai rămân vreo 15... NU se poate, frate, unde mai găsim noi şi-ai noştri locuri de muncă pentru soţii, copii, nepoate, amante?! Cum şi cu ce vom mai cumpăra prietenia electorală a baronaşilor noştri locali, dragii de ei?! Cine ne va mai vota dacă nu vom mai avea primari şi funcţionari eterni în posturile şi lefurile lor?!

Am senzaţia că privirile ministrului Daea nu erau umezite de „lacrimile de durere” ale ucrainenilor oropsiţi, ci de aflarea veştii că nişte visători de la Camera de Comerţ şi Industrie a României, reprezentanţi, cum ar veni, ai mediului de afaceri, s-au hotărât să ridice, în sfârşit, o problemă spinoasă, adevărată, în atenţia guvernanţilor: reorganizarea administrativ-teritorială a României.

Dar privirile umede nu vor ţine mai mult de 3 zile, timp în care dl. Nea Petrică îşi va da seama că asemenea distrugere a sistemului comunist moştenit din 1968 nu se poate întâmpla în România anilor 2023-2024, în plin război la graniţă, când toate forţele româneşti responsabile, inclusiv partenerul de guvernare UDMR, trebuie să susţină stabilitatea ţării în faţa pericolului intern şi extern. 

Îmi şi închipui ce va glăsui dl. Nea Petrică la o întâlnire cu liderii UDMR, prefaţând de comun acord un refuz categoric al reorganizării teritoriale:  „Nicio durere nu ne va usca lacrimile, nicio împărţire nu va fi tratată cu respectul pe care-l merită o înmulţire, nicio scădere nu va fi preferabilă unei adunări. N-am spus-o, dar repet: suntem de acord să se reorganizeze, dar atunci să nu se schimbe nimic”...