„Festival al minciunilor” numeşte Dan Tapalagă episodul JAI din filmul „România vrea în Schengen”, care rulează cu audienţă minimă pe ecranele Mediei româneşti de mai bine de-un deceniu. Tapalagă e un critic înverşunat al guvernelor, indiferent de culoarea lor politică. Dar are dreptate: despre invazia migranţilor pe la graniţele noastre şi corupţia din România mint şi austriecii, şi românii. În proporţii diferite, dar pe cine mai interesează nuanţele astea? Fatalmente, unii sunt crezuţi, ceilalţi nu.

N-am fost acceptaţi în spaţiul Schengen. Ne-a oprit Austria. O mini-ţară moştenitoare nostalgică a unui Imperiu în care românii abia erau toleraţi. Austria xenofobă, egoistă, uitucă, ridiculizată până şi de mari scriitori şi politicieni austrieci. Austria care l-a născut pe Hitler şi care, acum, manipulează o Uniune Europeană fără busolă, plutind la cheremul unui „veto”. Austria care în 2004 ne-a acceptat în Uniunea Europeană numai după ce le-am vândut Petrom. Se pare că acum nu le-am mai oferit nimic...

Frustrare, ură, luptă, boicot, răzbunare. Emoţii şi sentimente anti-austriece cât cuprinde animă zilele şi săptămânile acestea orgoliul patriotic românesc. Note de protest ale Guvernului, ambasadorul Emil Hurezeanu rechemat de la Viena, poziţii ferme ale oamenilor politici. Un soi de mahmureală politică după un chef monstru eşuat într-o încăierare generală. 

Dar nu varsă fiere doar politicienii, ci şi românii de rând: 

„Să boicotăm benzinăriile, băncile, fabricile austriece de furat lemn românesc”, zic românii patrioţi cu venituri medii. Nasol, nu se potriveşte, n-ar fi mare pierdere pentru firmele austriece, în schimb ar sări eventual din schema băncilor, benzinăriilor şi fabricilor din România (inclusiv de la Reci) zeci de mii de angajaţi. Merită? Pe cine şi cum pedepsim, de fapt?! Şi la ce benzinării să ne alimentăm maşinile, că toate au legături ba cu ruşii, ba cu ungurii (care susţin Rusia), ba cu austriecii, ba cu alte regimuri autoritare supuse Rusiei. Ca să nu mai zic cât ar pierde bugetul de stat prin acest boicot. Cui foloseşte?! Românilor în niciun caz. Răul a fost făcut, trebuie să gândim rapid soluţii pentru viitor.

„Să nu mai mergem la schi în Austria, să nu mai mâncăm şniţelul vienez la el acasă, să nu ne mai internăm în spitalele lor ca să falimenteze, să nu aplaudăm orchestra şi baletul de la spectacolul Crăciun vienez de la Braşov”, zic românii cu mai multă bună stare şi mai puţin simţ artistic. 

Ceva din toate astea s-ar putea face: 

* Schiatul pe pârtiile austriece poate fi deturnat, se pot găsi alte locaţii prin Franţa, Italia, Germania. Exclus în Poiana Braşov, e prea înghesuită şi nici n-are zăpadă. * Şniţelul vienez mâncat de mine şi unul din băieţii mei cu câţiva ani în urmă chiar la Viena era de toată jena, zilele trecute am descoperit la un restaurant de 4 stele din Sf. Gheorghe un şniţel de viţel absolut delicios. * Cu spitalele lor, ce să zic, dacă găseşti ceva asemănător pe la noi e OK, dar mai e mult până departe şi tare mi-e teamă că ne vor reduce ei, fără să-i rugăm, numărul de paturi, ceea ce n-o să ne placă deloc. * Să nu aplaudăm concertul „Crăciun vienez” de la Braşov? Păi de ce, dacă ne place? Amestecăm politica populistă a unui guvern austriac prost, opac, speriat de iarna atomică a lui Putin cu arta şi talentul unor muzicieni şi balerini? N-aş zice că-i bine aşa! 

Un eurodeputat Renew de la USR îi îndeamnă pe românii din Austria să-i lovească pe cancelarul Nehammer şi ministrul de interne Karner (unul odios şi antipatic, celălalt la fel, plus plagiator dovedit!) unde-i doare mai tare: la vot. „Mergeţi şi votaţi alt partid decât Partidul Popular Austriac!”, zice eurodeputatul român. Aici eu văd o găurică în logica respectivului: n-aş crede că Diaspora cu drept de vot din Austria îi iubeşte necondiţionat pe imigranţii ilegali, fie ei şi români. Proastele purtări, hoţiile şi lipsa de civilizaţie ale unora dintre conaţionalii noştri „fugiţi” în Austria nu au fost deloc de ajutor persoanelor şi familiilor de bună credinţă, cinstite şi corecte, care au dorit să-şi facă un viitor mai bun în această ţară. Deci, onorabile, nu cred că te-aude cineva. Sau, oricum, nu te-aude cine trebuie.

Cât despre minciunile guvernanţilor noştri livrate Europei... Ce să mai zic? Sunt arhicunoscute, ajunge să vă gândiţi la calitatea mincinoasă a celor care ne reprezintă în negocierile cu politicienii străini, inclusiv austrieci: păi cum să-i crezi, cum să-i înţelegi, cum să te convingă alde Ciucă, Bode, Bogdan, Iohannis?! 

(Continuarea în ediția de mâine a ziarului)