„Nu pot să respir” e o vorbă veche în America. George Floyd, omul sufocat de un poliţist Chauvin care i-a îndesat genunchiul pe gât vreme de 8’46’’, n-a fost omorât, de fapt, de bruta şovină, ci de preşedintele Donald Trump, cel pentru care „America first” înseamnă dominaţia albilor.

Dar asta-i acolo, la ei. Până să ne cuprindă şi pe noi criza care se anunţă dinspre „partenerul strategic”, până să ne dumirim şi noi ce ne leagă şi ce ne desparte de valorile şi nonvalorile capitalismului dur american, până atunci pe noi ne-a cuprins febra alegerilor. A început distracţia, ies la rampă „maeştrii” genului – pesediştii.

Ia să-l auzim pe fostul berbec de la Justiţie, Tudorel Toader: „Patru ore jumate am stat cu vârful vârfului şi alţi trei, mă presau cu modificările la Codul Penal, dar n-am cedat, le-am spus că doar Parlamentul poate face treaba asta”.

Vă daţi seama ce spune omul ăsta în interviul luat de Cristoiu? Îi dă în gât pe Dragnea, Dăncilă, Tăriceanu – ei erau „cei trei” care insistau pe amnistie, graţiere, reducerea pedepselor şi toate tărăşeniile salvatoare de politicieni hoţi – din PSD şi nu numai. Madam Dăncilă spune că „eu doar am ascultat”. Normal, ce să facă altceva? Tăriceanu insistă că era nevoie de amnistie şi graţiere pentru că procurorii acţionau la comandă politică de la Opoziţie... Ştim discursul, l-a învăţat pe de rost şi l-ar spune şi dacă ar fi prins furând poşeta unei doamne din liftul care-l duce la biroul din Casa Poporului. Dragnea... nu va spune nimic decât în faţa Marii Adunări Naţionale.

Aceşti oameni au condus România ani şi ani de zile – ei şi înaintaşii lor născuţi din spuma fesenistă. Aceşti oameni conduc şi acum România, sunt la butoanele Parlamentului şi împiedică orice tentativă de reformă a statului pe care intenţionează s-o pună în practică, timid, liberalii. Aceşti oameni vor să mai conducă România şi după alegerile din toamnă-iarnă. Florin Câţu i-a numit „terorişti” referindu-se la terorismul economic. Sunt mult mai mult decât atât. Sunt „terorişti” ai minimei morale, ai bunului simţ comun.

„Genunchiul politic” care ne apasă nu are, însă, doar o culoare politică. Nu ne sufocă doar alianţa toxică a social-democraţilor cu cei câţiva iliberali ai lui Tăriceanu, nesemnificativi şi fără priză la electorat, agăţaţi cu disperare la remorca PSD, ori cu Pro România lui Ponta. Ne sufocă lipsa de inteligenţă politică, de clarviziune, de inspiraţie a liberalilor şi, mai ales, a USR-PLUS.

Liberalii gafează şi se bâlbâie, dar poţi înţelege lucrurile astea, e teribil de greu să guvernezi după PSD, să scoţi toate castanele fierbinţi din focul întreţinut de majoritatea lor parlamentară, să dezamorsezi bombele cu explozie întârziată aşezate abil de politrucii pesedişti prin birourile Palatului Victoria, prin legi, prin acte şi documente oficiale. Mi-e milă de ei, dar mi-e milă şi de noi, cei care n-avem nicio vină – în afară de faptul că ne-am dus la urne şi i-am votat.

Durerea mare în materie de partide – cel puţin pentru mine, care n-am văzut niciodată o soluţie corectă şi eficientă pentru ţară venind dinspre urmaşii FSN – poartă alt nume: USR-PLUS. Mai exact: Dan Barna şi Dacian Cioloş. Primul încă n-a decis ce face cu partidul lui Nicuşor Dan, nu ştie nici acum pe cine şi pe ce se bazează, oamenii lui se ceartă în public într-o manieră jenantă, află toată ţara micile lor frecuşuri, neesenţiale altfel. O fi şi asta o tactică: să te cerţi, să-ţi dai fustele peste cap ca ţaţele din Obor, măcar cu astea să apari la televiziuni, că altceva nu prea ai de spus. Cioloş e la Bruxelles şi se bate acolo cu morile de vânt ale birocraţiei apusene. Pare, oricum, din alt film, are încă un capital de imagine, să vedem ce face cu el, în ce scop îl foloseşte: pentru el personal, pentru PLUS, sau pentru USR-PLUS? Nu ştie nimeni care este viitorul acestei fragile alianţe de dreapta.

Ce să mai vorbim de o viitoare guvernare împreună cu PNL?! Pandemia scade procentele tuturor, cum era şi normal să se-ntâmple, tot ce putem spera este să revină Iohannis în forţă, să se implice mai mult şi să-i mai tragă de mustăţi. Altfel, cu tăcutul Nicuşor Dan retras în bârlog nu se poate câştiga Capitala gureşei Firea, şi fără Capitală nu poţi transmite un mesaj de învingător în alegerile locale – mesaj esenţial pentru Parlamentare, oricând vor fi ele. În lunile care urmează Nicuşor Dan va fi actorul principal, „vedeta” tăcută, modestă, umană, luptând cu vicleşugurile călăreţei pe mătură... Ar fi de dorit ca întâlnirile lui cu Orban, Barna şi Cioloş să fie mult mai dese şi mai consistente decât până acum.