Medicii sunt riguroşi şi exacţi: ai nevoie de 14 zile de autoizolare ca să scapi de virusul Wuhan – asta dacă nu cumva faci o formă urâtă a bolii. Ca să eviţi acest „tratament”, eventual spitalul de boli infecţioase unde dacă ajungi e mai rău ca la puşcărie, faci orice sacrificiu. Adică te bagi singur în casă, tu şi soţia, eventual copiii şi soacra, şi încerci să trăieşti cu gândurile tale negre, cu spaimele tale, cu ţipetele plozilor, cu rugăciunile soacrei, cu frica nevestei c-o dă afară patronul pentru că şi-a luat concediu pentru îngrijirea copiilor. Sigur, ţie îţi convine, tu ai obligaţia să mergi la serviciu pentru că nu pot sta acasă cu copiii ambii părinţi. De-aici vin multe certuri, neînţelegeri, am auzit că va creşte mult numărul divorţurilor, iar rata natalităţii se va reduce drastic.

Autoizolarea este doar vremelnică, dar asta nu te linişteşte. E nasol să ţi se impună ceva sub ameninţarea cu boala. E ca şi cum ar sta unul gata infestat, era să zic ciumat, deasupra capului tău şi te-ar ameninţa că te scuipă dacă ieşi din casă. Nu mai ieşi, stai şi suporţi.

Dacă mă gândesc bine, nici nu-i aşa de greu. Nu-i foarte comod, dar nu moare nimeni dacă două-trei-patru săptămâni nu se mai duce la Mall, la coafor, la frizerie, la cafenea, la cârciumă cu amicii. Şi nu moare mai ales dacă nu se duce în perioada asta de timp la serviciu. Prin alte ţări civilizate, mai bolnave, e drept, de Coronavirus decât noi, lumea nu mai iese deloc pe stradă, renunţând şi la slujbe. Sacrificaţi sunt personalul sanitar, poliţiştii, jandarmii, pompierii... 

 Te mai însori în vremea Coronavirusului? Exclus! Nu poţi, nu se adună lumea, nu te primesc restaurantele, nu faci nuntă ca-n poveşti, nu-ţi iese darul. Cu botezul e la fel, dar creştinarea se poate amâna mai uşor, abia mai creşte copilul şi pricepe şi el ce viaţă de rahat îl aşteaptă după ce-l bagă de trei ori bărbosul ăla uriaş în apa ori prea rece, ori prea caldă.

Probleme au şi oamenii care lucrează în bănci, ori în magazinele cu alimente. Vin acasă „străinaşii” şi primul drum e la bancă, să-şi lămurească situaţia conturilor, să scoată sau să pună bani, aud că nu-s deloc eleganţi, împrăştie nu doar nervi şi blesteme, ci şi posibili viruşi. N-ai nicio şansă să-i ignori, ori să li te opui. În magazine, aproape la fel, dacă n-ai hârtie igienică şi spirt sanitar te înjură consumatorul de toate neamurile.

Cum te aperi de toate astea? E mai complicat, dar tot prin autoizolare. Te desparţi puţintel de gândul că fără tine moare banca, falimentează magazinul, se duce dracului primăria, moare agenţia care-ţi scoate din buzunare impozitele. Nu moare, nu dispare nimic şi nu suferă excesiv nimeni dacă angajaţii se autoizolează pe rând, în mod organizat, de pildă atunci când legea îţi dă dreptul să stai acasă cu copiii mici în aceste situaţii excepţionale. Au, în schimb, mult mai multe şanse să trăiască sănătoşi cei din familia ta, prietenii tăi, părinţii tăi.

Coronavirusul este o lecţie de supravieţuire pe termen lung pe care n-o bănuiam. Dar ni se-ntâmplă, trebuie să învăţăm şi lecţia asta. Din fericire, există telefoane, calculatoare, televizoare, tot felul de sisteme de comunicare la distanţă, poţi munci şi de-acasă... Prin urmare, n-aş dramatiza autoizolarea. Excesul de zel este ultimul lucru de care funcţionarul conştiincios are nevoie acum.

Ar trebui să înţelegem un lucru: războiul ăsta ciudat cu virusul e abia la început, viaţa noastră va fi complet dată peste cap. Se estimează că 60-70% din populaţia lumii va fi Covidată în următorii doi ani. Adică nu vor scăpa decât norocoşii. Asta nu înseamnă că 70% dintre cei virusaţi vor pieri. Asta înseamnă că ne vom imuniza treptat, că ne vom obişnui cu virusul, că vom coabita. Important este să depăşim această perioadă care a prins umanitatea total nepregătită, în 6-7 luni vom avea cu siguranţă un vaccin eficient şi lucrurile se vor normaliza. Aşa cum spuneam, vom coabita cu Covidul cum facem acum cu banalul virus gripal. Vom trăi altfel decât până acum, dar vom trăi. Lecţia Covid nu va fi ultima pe care o vom învăţa.

Autoizolare, deci. Lecturi, jocuri de familie, poveşti, socializare, bucătăreală – aţi cam uitat de toate astea, este? Şi cât mai puţină televiziune panicoasă, gen România TV, Antena 3 şi alte câteva. Pe termen lung dăunează mai mult decât virusul chinezesc.