Nu ne mai vaccinăm, nu mai suferim, nu mai empatizăm, nu mai plângem pentru morţii şi răniţii Covid. Ne-am obişnuit cu ideea că nimeni nu-i nemuritor, că toţi murim până la urmă, că aşa ne e dat, şi tratăm cu sictir şi sfială tema virusului. Ar fi bine dacă n-ar fi rău, vorba lui Hagi; e bine să nu fii obsedat de Covid şi leacurile lui, e rău însă să ignori realitatea sau să o mistifici în numele dreptului tău de a muri nevaccinat când şi cum vrea Cel de Sus.

Un vecin îmi spune că nu se vaccinează pentru că nu are încredere în vaccin, e o afacere, Covidul ăsta nu-i decât o simplă gripă, o răceală mai a dracului, care trece cu oarece tratament băbesc. „Şi-apoi, Dumitre, doar Dumnezeu ştie când şi de ce vom muri”... Nu contrazic niciodată un credincios pentru că e inutil, aşa încât îi doresc să nu-l lovească această simplă gripă, nici pe el, nici pe membrii familiei lui, desigur nevaccinaţi.

Dar pentru că suntem în „pauză Covid”, îndrăznesc să-mi tulbur liniştea unei nevinovate zile de joi şi să citesc un articol în presa naţională despre Covidul lung şi numărul real al românilor răpuşi de Sars-Cov2. Doare, dar măcar te lămureşte definitiv că suntem nu doar proşti, ci şi ticăloşi – vorbesc aici nu doar de autorităţile unui stat slab, nefuncţional, ci şi de politicienii care îşi fac din relaxări Covid 19 trambulină electorală.

Aşadar, încep cu o concluzie: „Numărul real al persoanelor decedate în urma Covid 19 în România este dublu faţă de cel anunţat de autorităţi. Practic, numărul celor decedaţi în urma infectării cu Sars-Cov2 este egal cu numărul românilor morţi efectiv în luptă în cel de-al doilea război mondial”.

Hopa, păi cum vine asta? Simplu, e matematică pură: statul român susţine că de Covid 19 au murit până acum 58.000 de oameni. Dar un doctor expert neurobiolog român de la o universitate prestigioasă din Los Angeles, dl. Mihail Bota, susţine că situaţia e mult mai gravă.

„Este vorba de mortalitatea excedentară care rezultă din prelucrarea datelor Institutului Naţional de Statistică. Dacă analizezi indicele ăsta, ajungi la concluzia că bilanţul e mult mai negru decât arată cifrele oficiale. Matematică, deci: din mai 2020 până în octombrie 2021, România a pierdut aproape 100.000 de oameni în plus faţă de normalul ultimilor 10 ani, dintre care 50.000 de Covid 19. Pentru restul de aproape 50.000 de există o explicaţie oficială”.

Explicaţia o oferă tot dr. Bota: „Ceilalţi 50.000 au murit mai ales din cauza efectelor Covidului lung, un sindrom care poată lăsa sechele la toate organele”. Mai pe româneşte, mori şi nu ştii de ce, nu-ţi spune nici un medic de familie că numeroasele noi cazuri de diabet se datorează Covid, că rinichii şi inima sunt afectate masiv şi pe termen lung de Sars-Cov2. Dimpotrivă, destui, dacă nu chiar mulţi, medici de familie te îndeamnă să nu te vaccinezi împotriva acestei banale gripe...

Dar, descoperă acelaşi dr. Mihail Bota, această „simplă gripă” a secerat cam tot atâţia români cât al doilea război mondial: „România a pierdut în jur de 300.000 de oameni în cel de-al doilea război mondial, dintre care 92.000 pe front, direct, ucişi de glonţ. Aşadar, 92.000 în 4 ani: 1941-1945. Tot România a pierdut 100.000 de oameni omorâţi de Covid, direct sau indirect, într-un an şi jumătate”.

„Simpla gripă” de nici doi ani a omorât, iată, mai mult decât un război mondial  de patru ani. Ca să nu mai vorbim de decesele cauzate de frica de spitalul covidat, de carantină, precum şi de nenumăraţii morţi neştiuţi cu Covid, retraşi într-o singurătate asumată din varii motive. Ca să nu mai vorbim despre economia în faliment, de faliile uriaşe create în societatea divizată de lupta fratricidă vaccinaţi-nevaccinaţi.

La nivel internaţional, numărul morţilor asociaţi Covid se duce spre 10 milioane la o numărătoare corectă. Adică la dublul celei pe care o vehiculează oficial OMS acum.

Şi mi-e teamă că nu s-a terminat. Că mai vin nişte valuri, la fel de „simple” precum cele care au fost. Şi vom umbla cu aceleaşi cifre „machiate” de autorităţi ca să dea bine la public, să nu cadă guvernele, să nu se producă revoluţii. Să fie bine, ca să nu fie rău... Ştia el Hagi ce ştia!