N-o să fiu atât de rău încât să spun că sintagma „intelectual PSD” propune o contradicţie în termeni. Dar nici atât de bun încât chiar să cred că „intelectualul PSD de stânga” pe care şi-l doreşte Marcel Ciolacu candidat la preşedinţia României poate scăpa de „viruşii” adânc inoculaţi organismului politic de stângismul populist naţionalist, submediocru din punct de vedere intelectual, promovat de PSD în anii în care a condus, sub o formă sau alta, România.

Ce vreau să spun e că în PSD toţi liderii sunt intelectuali. Nu te poţi întoarce 10 cm şi dai de câte unul. Nu-i Grindeanu intelectual? Nu-i „domnul nea Petrică Daea” intelectual? Nu-i Budăi intelectual? De Rafila ce să mai zic, el chiar că e doctor pe bune, a învăţat măcar şase ani într-o facultate şi alţi câţiva prin rezidenţiate. 

Are „balta” PSD suficient „peşte” intelectual. Vorba e nu doar pe cine pune ochii dl. Ciolacu, ci şi care-i persoana dispusă să joace rolul „peştişorului de aur” din poveste. Acela care împlineşte trei dorinţe pescarului care nu-l frige în tigaie, ci îl aruncă înapoi în mare.

Se tot vorbeşte zilele astea, că s-a plictisit lumea de lucruri serioase, de război şi moarte, despre posibile candidaturi la Prezidenţialele din 2024 din partea PSD. Nu pare nimeni interesat profund de alte candidaturi, să zicem de la PNL, sau USR, sau AUR. Pentru că n-au nicio şansă candidaţii acestor partide. N-au suportul „maselor” de stânga interesate de micile ajutoare de azi, nu de marile crize de mâine. „Ce-i în mână nu-i minciună” este o lecţie bine învăţată de votantul român de stânga, după ce s-a fript cu promisiuni de dreapta neonorate din motive de certuri, invidii şi orgolii „fraterne”. Iar votantul de stânga va fi cu siguranţă majoritar în 2024.

Motiv pentru care PSD va da, după 20 de ani, viitorul preşedinte al României. De aici şi interesul crescut pentru numele candidatului. De aici şi perplexitatea multor fani pesedişti când aud câte-un nume care se vehiculează spre distragerea atenţiei. 

Ion Cristoiu, de pildă. Intelectual, jurnalist, scriitor, şoarece de bibliotecă, creator de gazetă celebră, naşul de botez al puilor născuţi, iar nu clociţi de găina-mamă... „Maestre”, cum îi spune Marcel Ciolacu şoricelului sâsâit, prăfuit de colbul bibliotecilor şi la fel de expresiv precum ministrul Muncii când anunţă o creştere de pensii care nu acoperă nici măcar inflaţia. Nu punem botul la asemenea propuneri, evident. 

Dar lumea care vrea să ştie din timp cu cine va vota în 2024 este măcinată de anunţul timpuriu al d-lui Mircea Geoană: „S-ar putea să mi se pară că sunt interesat să iau în calcul o viitoare candidatură...”. Limbaj cu lustru diplomatic, adică ce-i în guşă, şi-n căpuşă! V-aţi prins, dl. Geoană nu exclude să candideze la Prezidenţiale. După care urmează un km de întrebări: din partea cui, cum, cu cine, de ce, Mihaela ştie?! Dar Ciolacu?!

Nu ştiu de ce, dar nu pare serioasă treaba. Nu c-ar fi rău, cred că ar fi singurul candidat de stânga pe care l-aş vota în lipsa unei alternative credibile de dreapta. Dar nu pare fezabilă mişcarea de la NATO la PSD după aventura de-o noapte şi boala provocată de cuplul Vântu-Băsescu la alegerile din 2009.

Plus că de la PSD răzbat prin ceaţă şi alte nume. Maia Sandu, de pildă. Da, o ştiţi, e chiar preşedinta Republicii Moldova. De ce şi-ar dori această doamnă micuţă, finuţă, elegantă o candidatură fără mari şanse la alegerile prezidenţiale puturoase din România? Ar exista un singur răspuns cât de cât credibil: pentru a grăbi o Românie Mare. Numai că în această idee există atât de multă dorinţă şi-atât de puţină putinţă, încât chiar nu merită băgată prea mult în seamă.

Cine-ar mai putea fi „intelectualul” de stânga eşuat în tabăra politică a PSD? Se spera mult de la Rafila, ministrul de la Sănătate. Nu pare să reziste acest nume. Dar să nu excludem surprizele pe care ni le pot pregăti „intelectualii” baroni cu sânge roşu-galben-şi-albastru de la PSD. Adică Marcel Ciolacu nu-i destul de intelectual?! Adică e bun de premier, dar șchioapătă când îl aşezi în jilţul de la Cotroceni?! 

Am şi-o soluţie de avarie în caz că şi în 2024 vom fi asistenţi de regie în filmul de război Rusia-Ucraina: generalul Nicolae Ciucă preşedinte! E o prietenie solidă, responsabilă între liderii celor două mari partide de la guvernare, Ciucă-Ciolacu formează deja un cuplu pe care l-ar recunoaşte până şi moaşele votante pe uliţele satelor... Adică, la urma urmei, de ce nu?! Ciucă preşedinte, Ciolacu premier, garanţie a continuităţii şi marilor realizări în „epoca” PSDNL!

Sănătoşi să fim, că boala oricum vine...