Eu unul nu înţeleg ce face, iar el cred că nu înţelege ce vrea. A fost omul în care oamenii de dreapta, tinerii mai ales, şi-au pus mari speranţe. Şi nu doar tinerii, dovadă că, dacă n-aş fi fost infectat cu SARS-CoV-2, aş fi mers la vot şi-aş fi votat USR-PLUS mai ales de dragul lui.

De Vlad Voiculescu e vorba. Puţini mai înţeleg acum ce vrea acest om. Şi de ce face ce face. A candidat la „locale”, a fost votat, ar fi putut să fie viceprimar al Capitalei. Dar încă de-atunci începuse el un „război” cu proaspăt alesul Nicuşor Dan. Nici azi nu se ştie ce mize erau în joc.

N-a rămas la Primăria Capitalei şi unora le pare rău. A vrut mai mult, mai departe, mai sus. A ajuns ministrul Sănătăţii în guvernul Cîțu. Guvern liberal, cu o esenţială componentă USR-PLUS-UDMR. Mi s-a părut o idee bună, dătătoare de speranţă pentru imaginea alianţei de dreapta şi a sistemului de sănătate românesc. Vlad Voiculescu părea să dispună de calmul, profesionalismul, empatia necesare unei asemenea funcţii într-o asemenea coaliţie. Spun „părea” pentru că-mi stau pe creier episoadele scandalurilor cu primarul Nicuşor Dan, înainte şi după alegerile locale.

Şi „părea” a rămas. Pentru că nimeni nu mai pricepe ce vrea băiatul ăsta nefiresc de calm şi enervant de preţios. Nu pare să înţeleagă nimic din ce înseamnă o alianţă politică. Face pe transparentul şi procură transparenţă pe bandă rulantă chiar şi atunci când ar trebui să tacă, să gândească un minut şi-apoi să se abţină să declare năzbâtii presei întotdeauna avide de scandal – că asta-i presa peste tot.

Ultima ispravă e un soi de piatră aruncată într-o mocirlă de imaturul Vlăduţ, pe care politicieni la fel de imaturi – ca să nu zic neisprăviţi – se chinuie s-o scoată, bălăcindu-se în mizerie spre deliciul Mediei naţionale. Cică s-ar fi vaccinat nişte „lucrători esenţiali” din servicii peste rând. Drept pentru care „aliatul” liberalului Cîţu mai produce un scandal: trimite presei centrele în care aceşti „esenţiali” s-au vaccinat.

Destul de nefiresc, ca să nu zic dăunător. „Esenţialii” din sistemul de apărare, siguranţă naţională şi cum se mai cheamă el s-au vaccinat conform legii. Şi, la vremea respectivă, nimeni n-a avut nimic de zis împotriva acestei prevederi legale. Guvernul a considerat, pe drept sau pe nedrept, că unii oameni sunt „esenţiali” pentru România. Presa n-a reacţionat atunci. De ce sare acum în sus?

Simplu, pentru că VV a reuşit să pună de-un nou scandal, după alte episoade la fel de ciudate în care joacă de când e ministru al Sănătăţii. Personajul mi se pare cel puţin ciudat: afişează aere de superioritate, de suficienţă, de lentoare în gândire, de ipocrizie pe care nu le-aş fi bănuit la el. Şi, mai presus de orice, demonstrează că este cel mai conflictual ministru al cabinetului Cîţu – lucru pe care, din nou, nu l-aş fi crezut posibil într-o alianţă în care PLUS, partidul d-lui Voiculescu, are o pondere insignifiantă.

Aş vrea să fiu bine înţeles: nu îmi doresc şi nu doresc niciunui român „liniştea” din guvernele Năstase-Ciorbea-Văcăroiu-Iliescu. Am trăit acele vremuri şi n-a fost deloc în regulă. Cred că e normal să fie neînţelegeri, diferenţe de opinii, contradicţii, dezbateri într-o coaliţie la guvernare. Dar cred, de asemenea, că toate astea nu trebuie să se producă în văzul lumii! Ce sens are, cui foloseşte? Lui Dacian Cioloş, lui Vlad Voiculescu, lui Dan Barna? Că guvernului Cîțu, sigur nu! Şi nici electoratului. Dacă sunt probleme cu vaccinurile, cu „esenţialii” din diverse domenii de siguranţă naţională, atunci ele pot fi rezolvate în cadrul guvernului. Dacă s-au vaccinat unii peste rând, să se producă dovezi şi să se ia măsuri. Altfel, la ce bună toată nebunia asta? Nu mai există telefoane? Nu se mai pot vedea tete-a-tete Voiculescu şi Cîțu? De ce să decredibilizezi o muncă de echipă care, cel puţin în materie de vaccinare, a dat rezultate destul de bune până la această oră?

Cred că începe să fie o problemă când te crezi cel mai deştept, cel mai iubit sau cel mai corect dintre pământeni. Sper să nu fie şi cazul ministrului Voiculescu. Pentru că ar fi teribil de trist să fim, din nou, cei mai deştepţi dintre proşti – „din nou” înseamnă să repetăm experienţe de care am tot avut parte în ultimii 30 de ani.