Personaje politice anapoda, vaccinuri neînţelese, ignoranţi şi stupizi care n-au treabă nici cu politica, nici cu vaccinurile, trăind într-o inconştienţă care poate ucide.  Nu poţi să-i acuzi, pentru că ar însemna să uiţi că eşti om şi că oamenii fac orice ca să-şi trăiască micile vieţi la maxim.

Nu-i acuzăm, nu-i urâm, dar ne e greu să-i înţelegem. Ne vin în ajutor, că tot suntem la marginea abisului, recente descoperiri ale unor oameni de ştiinţă din ţări cu creier, ultimii sunt nişte cercetători englezi. Nu fabulez eu, o să citez din ce au declarat ei pentru Daily Mail:

„Două treimi din permafrostul din zona Arcticii ar putea fi pierdut până în 2100, iar deşeurile nucleare şi agenţii patogeni mortali vor ieşi la suprafaţă, dăunând grav omenirii (...) Topirea gheţii din zona Arctică va elibera substanţe radioactive extrem de periculoase provenite din testele cu bombe nucleare din epoca războiului rece, efectuate de Uniunea Sovietică şi Statele Unite (...) Zona polară se încălzeşte de trei ori mai repede decât media globală. Cele 130 de bombe nucleare testate de URSS în atmosfera arctică în perioada 1965-1990 au lăsat în urmă niveluri ridicate de substanţe radioactive, foarte periculoase pentru sănătatea oamenilor (...) Deşeurile nucleare, dacă sunt eliberate de sub gheaţa Arcticii, pot fi extrem de toxice pentru oameni şi animale, activând virusuri vechi de mii şi mii de ani, foarte dăunătoare pentru societate”.

Crezi dau nu crezi în divinitate, nu poţi să nu te-ntrebi: ne mai putem întoarce la ce a fost? Mai putem salva viaţa oamenilor pe Pământ? Nu ne putem transforma în Dumnezei, nu avem datele necesare, chiar dacă mulţi cred că ne străduim teribil să-l creăm pe Dumnezeu. Ceea ce ar fi o prostie, pentru că l-am face după chipul şi asemănarea noastră – rezultatul fiind, desigur, catastrofal.

Când auzi în fiecare zi sunetul morţii venind din nişte cutii cu glasuri reci, impersonale, mai că-ţi vine să zici că ce-o să fie în 2100 nu ne mai interesează, nu vom mai fi atunci nici noi, nici copiii noştri şi, probabil, nici copiii copiilor noştri. Dar pe undeva mintea ta caută nişte răspunsuri: noi, amărâţii de noi am creat tot haosul ăsta?! Noi, netrebnicii, am reuşit să aducem viaţa pe Pământ la limita suportabilităţii?! Prostia omenească va opri lumina, căldura şi viaţa unei planete atât de frumoase?!

Da, prostia, trufia şi iresponsabilitatea oamenilor vor zdrobi visul unui Pământ etern viabil. La scară mică, e ca şi cum te-ai întreba dacă prostia, trufia şi iresponsabilitatea unor guvernanţi pot zdrobi visul şi speranţa câtorva milioane de oameni mult mai eficient decât orice virus sau deşeu nuclear lăsat de ruşi şi americani prin gheaţa Arcticii. Acest soi de prostie e mult mai aproape de noi decât permafrostul nordului dezgheţat de cursa înarmărilor şi de politici climatice iresponsabile.

Ceasul bombei ticăie şi noi nu-l auzim pentru că suntem surzi la orice semnal care nu ne spune exact ce ne place nouă să auzim. Ne batem între noi ca proştii, dezvelind cadavre dintr-o uriaşă morgă: cea a conştiinţei politice şi civice responsabile. O conştiinţă cu care nu mai avem nimic comun, am devenit nişte păpuşi de ceară pe care căldura unor voturi le topeşte mult mai rapid şi eficient decât se-ntâmplă cu permafrostul arctic.

Oamenii de ştiinţă speră să afle mai multe despre microbii, poluanţii şi deşeurile nucleare din Oceanul Arctic pentru a înţelege ameninţările care pot apărea. Habar n-am ce speranţe mai avem noi, ăştia care ne batem între noi de deştepţi ce suntem, să aflăm şi să înţelegem ce ameninţări ne pândesc în întunericul creat de noaptea minţii.

Încep să cred că tot ce putem face este să-i ignorăm pe politicienii ignoranţi şi să ne gândim mai mult la vorbele lui Horatiu: „Trăieşte clipa de azi şi fii prea puţin încrezător în ziua de mâine”. Da, trăieşte clipa, dar fii responsabil cu tine şi cu ceilalţi. Pentru că doar asta ne-a mai rămas.