Nişte politicieni imberbi şi antipatici, cu aere de înţelepţi ai neamului – l-am integrat aici, alături de obişnuiţii aleşi Nicolae, Dragnea şi Tăriceanu, şi pe liberalul Cătălin Predoiu – declamă ceva de genul „niciun om normal la cap nu poate fi de acord cu declaraţia Departamentului de Stat al SUA în legătură cu legile Justiţiei”. Descopăr, a nu ştiu câta oară, că nu sunt normal la cap, pentru că eu sunt de acord cu „blasfemia” americană. Mai mult decât atât, cred că piciorul ăsta în prag ar fi trebuit pus de americani mult mai devreme. Nu de alta, dar să ştim şi noi, ăştia proşti şi anormali la cap, ce vrem şi unde mergem.

Pentru că, dincolo de scălâmbăielile fruntaşilor PSD-ALDE împotriva „aroganţei” americane, problema care se pune în politica românească este una de bun simţ, uşor observabilă de orice om „normal la cap”: avem, sau nu avem nevoie de un parteneriat strategic cu SUA? Avem, sau nu avem nevoie de un „scut” american împotriva ruşilor? Avem, sau nu avem nevoie să fim membri ai comunităţii UE? Dacă la întrebările astea mereu deranjante răspunsul este „da”, atunci a treia întrebare nu se mai pune. Dacă nu, o punem: vrea România să se alăture SUA şi UE, ori merge mai degrabă spre Eurasia domnilor Putin, Erdogan, Viktor Orban?

E simplu, va trebui să răspundem la întrebările astea. S-a ajuns la momentul în care, a nu ştiu câta oară în existenţa ei, România trebuie să opteze, să înţeleagă ea şi să-i facă şi pe alţii să înţeleagă ce vrea naţiunea asta vitează, harnică şi deşteaptă. E rândul acestor generaţii s-o facă; nu aşezate cu fundul în două bărci, cum au mai făcut-o în istorie, ci responsabil, cu toate minţile normale adunate acolo unde trebuie.

Aiureala e că nu-i poţi lăsa pe politicieni să răspundă în locul tău. Chiar nu poţi, n-ai voie s-o faci, pentru că suntem contemporanii unor majorităţi politice dezmăţate, corupte şi antidemocratice. Şi-au demonstrat calităţile astea nu doar în ultimul an de guvernare, ci în aproape toţi cei 28 de ani trecuţi de la Revoluţia din decembrie încoace. Aşa că să mă lase Dragnea, Nicolae şi Tăriceanu cu mândria naţională şi orgoliul românesc de toată jena! Dacă suntem aşa de mari şi de tari, să-i dăm dracului pe americani, pe europeni, pe başibuzuci şi pe toţi lingăii clanţelor de uşi occidentale şi să ne luăm soarta în propriile mâini! Să ne facem singuri scut antirachete ruso-islamice, să fim din nou dacii ăia viteji creatori de legende, neamuri şi religii nemuritoare şi să-i dăm dracului pe-ăia de ne cer să respectăm democraţia, statul de drept şi independenţa Justiţiei. Altfel spus, să fim din nou ce-am fost şi mai mult decât atât!

Da, domnule, e trist şi chiar inoportun când vin americanii şi europenii să le spună marilor noştri lideri politici „nu mai furaţi, bă, că vă lăsăm baltă, avem şi noi faliţii noştri, nu ne mai trebuie alţii”. Pentru că asta e, de fapt, problema: americanii şi europenii ăştia, nişte corupţi nenorociţi şi ei, nu ne mai lasă să furăm şi se răţoiesc la noi! Şi tu, române, cum să taci? Unde ţi-e mândria, unde ţi-ai lăsat trecutul glorios? Vedeţi dumneavoastră, la toată nebunia asta ajungem nu doar de mână cu Dragnea şi Tăriceanu, ci cu aproape tot Parlamentul României, care se simte batjocorit de intervenţia Departamentului de Stat american în treburile noastre interne. În traducere liberă: „Ai dracu’ americanii ăştia, nu ne mai lasă să furăm, ia să-i punem noi cu botul pe labe, că doar ne-au ales 3 milioane de români”.

E momentul, aşadar, ca românii să se deştepte şi să se orienteze în geografie, istorie şi spaţiu: unde şi cu cine vrem să mergem mai departe, atâta cât ne va mai lăsa Maica Natură pe care-o violăm în fiecare clipă? Vrem cu Occidentul, sau ne mulţumim cu Vlaşca şi Teleormanul lui Dragnea? Altfel, suntem de tot râsu’-plânsu’ cum stăm noi cu coada ridicată şi mâna-ntinsă, mândri şi orgolioşi, dar săraci şi hoţi în acelaşi timp. Nu prea merge mândria naţională cu hoţia, dar cine să bage de seamă amănuntul ăsta?! 

Drept pentru care, la solicitarea imperativă a pesedistului pus mereu pe harţă Şerban Nicolae, mă declar „om anormal la cap” şi semnez propriu:

Dumitru Manolăchescu