De Ziua Teatrului românesc, actriţa Maia Morgenstern a fost ameninţată cu moartea printr-un mesaj indescriptibil de violent trimis pe adresa de email a actriţei. Ţi se face rău citind ce scrie dementul în acel mesaj. Dement? Poate. Aşa pare, niciun om normal la cap nu poate să gândească în aceşti termeni despre semenii săi doar pentru că aparţin unei alte etnii. Dar semnele de întrebare şi de exclamare rămân.

Insul semnează mesajul „Din partea AUR”. Şeful partidului respectiv se disociază de mesaj şi îl condamnă, cum altfel?... Dar nu crede că autorul este membru AUR. Poate că nu e. Poate.

Dar politicianul Simion George, şef de partid, ar trebui să gândească puţintel mai departe – dacă nu cumva efortul îl oboseşte prea tare. Oare de ce semnează „dementul” cum semnează? Oare nu pentru că se simte reprezentat de AUR şi de liderii lui? Oare nu pentru că s-a simţit parte din discursul aiuritor xenofob şi extremist al unor membri importanţi ai acestui partid? Oare nu pentru că parlamentari AUR îşi înjură ca la uşa cortului colegii de la alte partide,  lăudându-se cu procesele lor în apărarea majoritarilor români minoritari în două judeţe ale României? „Marş din faţa mea, îţi ordon să dispari!”... Păi cum să nu producă urmări un asemenea discurs? Dacă aşa vorbeşti în Parlamentul României cu un etnic român, ditamai deputat al unei majorităţi parlamentare, cum să nu se considere unul mai slăbuţ la minte îndreptăţit să ameninţe cu moartea, violul şi gazarea o „jidancă pocită” de la Teatrul Evreiesc de Stat?! „Intenţionez să dau foc teatrului vostru idiot de idiş”, scrie sceleratul în mesaj.

În mod normal, un asemenea gest de violenţă verbală extremă trebuie pedepsit exemplar. La fel de exemplar ar trebui pedepsiţi, însă, şi cei care inspiră asemenea scrieri. Politicieni de duzină, ajunşi în Parlament din cauza voturilor unor nemulţumiţi care nu gândesc mai departe de ziua de azi, au făcut din Parlament o tribună a înjurăturilor, dispreţului, grobianismului, populismului dincolo de orice limite. Şi nu doar de AUR e vorba aici, de ani buni de zile cei care au preluat discursul extremist al „tribunului” peremist Vadim Tudor au fost politicieni de vârf din PSD. Unii dintre ei au dispărut din prim-planul scenei politice, alţii încă fac pui prin diverse instituţii importante ale statului român, inclusiv în Parlament.

Mesajul „dementului” de pe email este o dovadă că fiecare cuvânt, fiecare gest, fiecare privire a politicienilor sunt urmărite şi, eventual, copiate la scară mare de nişte oameni cu sănătatea mintală şubredă. Dacă asemenea ameninţări vor distruge nişte destine exemplare, dacă nişte oameni nu vor putea dormi liniştiţi pentru că vorbele i-au speriat, atunci ar trebui să ne gândim foarte serios că disconfortul acesta – care nu este deloc doar de ordin personal – este posibil şi pentru că politicieni de frunte de la câteva partide politice îşi fac de cap cu ameninţări şi discursuri violente în adunări publice, în Parlament, în presă.

Greu de înţeles, greu de suportat extremismul şi antisemitismul în România europeană.  Autorul sau autorii mesajului către Maia Morgenstern şi colegii ei de la Teatrul Evreiesc de Stat trebuie găsiţi şi închişi la casa de nebuni sau la puşcărie pentru foarte mult timp. Scuzele, încurajările şi mângâierile unor politicieni faţă de etnia evreiască ameninţată nu sunt, însă, suficiente. Discursul urii promovat de politicieni extremişti din AUR şi PSD trebuie oprit şi pedepsit, la rândul lui, exemplar. Cine s-o facă?! Cine să-i descurajeze pe-alde Şoşoacă şi Becali să vadă în doctorul Arafat un „musulman” periculos pentru credinţa ortodoxă strămoşească?! 

E o întrebare la care nu am un răspuns la această oră. Reacţia mai mult decât palidă a şefului Camerei Deputaţilor, Ludovic Orban, faţă de ameninţările şi jignirile de dată recentă ale unui deputat AUR la adresa unui coleg de Parlament – ameninţări şi jigniri neurmate de cuvenitele scuze – nu-mi dă voie să fiu optimist în această privinţă. Lipsa de autoritate a unor politicieni cu funcţii importante în Parlament şi Guvern produce haos şi gesturi extreme în instituţiile respective. Haos şi gesturi care, iată, pot naşte violenţă extremă la nivelul unor inşi instabili psihic sau nebuni de-a binelea.