Nu sunt prea multe variante de a forma un guvern stabil, cu majoritate şi, mai ales, credibilitate. Cu asta din urmă toate partidele stau rău de tot, dar să trecem, poate mai uită românii ce ni s-a întâmplat în ultimele 6-7 luni.

Aşadar: preşedintele Iohannis le cere liberalilor să nu cumva să cedeze funcţia de premier în negocierile pentru noul guvern cu PSD. Pentru cineva care nu ştie despre ce-i vorba poate părea logic: păi n-a jurat neamţul că nu va mai numi în vecii-vecilor un premier de la PSD? A jurat, dar câte prostii nu mai zic şi fac preşedinţii... Marcel Ciolacu a apucat să spună că PSD va cere, la negocieri, funcţia de premier în orice guvern va apărea. Deci, cel puţin deocamdată, pas... Alianţa USL 2-3-4 pare aşezată în „rezerva de cadre”, chiar dacă i-ar conveni preşedintelui în varianta unui posibil vot pentru suspendare.

Cu USR, la prima vedere pare a fi mai uşor. Cioloş a declarat că respectă dorinţa liberalilor de a da premierul. Sigur, nu Cîţu, aici nu se poate negocia nimic. Dacă m-aş gândi doar la interesul mic al USR, aş zice că intrarea la guvernare nu aduce beneficii politice partidului; dimpotrivă, useriştii vor plăti preţul unei coabitări mereu nervoase cu un PNL agăţat de istorie şi brătieni, dar fără valori care să-l recomande pentru guvernarea inteligentă a României anilor 2021-2024. Altfel spus, doar gura de ei... În contrapartidă, probabil USR va renunţa la miniştrii din cauza cărora s-a rupt „visul de iubire” cu PNL. Ceea ce n-ar fi deloc o catastrofă dacă mă gândesc, de pildă, la Stelian Ion de la Justiţie.

Reiese că e foarte greu, dacă nu imposibil, să formezi la această oră o alianţă funcţională, confortabil majoritară în parlament, care să guverneze ţara într-o perioadă atât de complicată. Oricum o dai, tot prost iese – dar probabil că se va merge „pe burtă”, ca întotdeauna, adică pe „răul cel mai mic”, care să ne treacă iarna fără prea mari pagube. Asta spune multe şi despre ignoranţa şi egoismul partidelor, care ne arată că nu trăiesc decât acum şi aici. Şi nici măcar „acum şi aici” nu pot garanta valori politice reale.

Ce va face PNL? La ora la care scriu ce scriu se întâlneşte cu PSD. Nu-i bine, aş zice chiar că nu corespunde unor pretenţii, invective şi promisiuni nu demult lansate. N-aş crede că toţi liberalii care au ceva de spus sunt sinucigaşi. O refacere a USL în condiţiile impuse de PSD ar desfiinţa, pur şi simplu, PNL. Iar asta niciun român zdravăn la cap n-ar trebui să-şi dorească, după cum nimeni n-ar trebui să vrea dispariţia PSD – chiar dacă mulţi sunt tentaţi să-şi dorească o Românie fără „gena” pesedistă. E nevoie, mare nevoie de echilibru şi inteligenţă în politica românească. Atâta câtă e şi de unde (nu)e...

Alegerile anticipate complică şi mai tare lucrurile, de-aia nici nu sunt văzute ca o soluţie. Nici PSD nu şi le doreşte, chiar dacă le aduce în discuţie. Niciun partid din România nu-şi doreşte să guverneze împreună cu un AUR total decredibilizat politic. Ce ne rămâne? Aceleaşi vechi posibile alianţe, pentru că n-a apărut nimic nou pe eşichierul politic românesc. De ce să faci, atunci, alegeri anticipate?!

Culmea este că cei 20 de parlamentari liberali care au fugit din PNL ca să se alăture „aripii” disidente Orban pot înclina balanţa în favoarea refacerii alianţei de dreapta PNL-USR-UDMR. Ludovic Orban a declarat că se întoarce în PNL şi votează pentru noua-veche coaliţie, dar cu o condiţie: fără Florin Cîţu premier. Ceea ce, în mod normal, se va şi întâmpla, altfel liberalii ar fi total idioţi.

Să sperăm că în PNL au mai rămas câteva creiere capabile să judece corect realitatea politică. De la Iohannis nu te poţi aştepta decât la tăceri chibzuite îndelung. Mare dezamăgire omul ăsta, n-am văzut încă un politician care să cadă atât de rapid din vârful piramidei în catacombe. Dacă la liberali mai există un instinct al supravieţuirii politice, atunci e musai să se arate în toată splendoarea lui în aceste zile. Altfel va fi extrem de trist pentru noi toţi.