Fostul premier Dacian Cioloş ar trebui să fie astăzi pe la prânz în Sf. Gheorghe, în Parcul central, pentru a sta de vorbă cu românii şi maghiarii din oraş şi pentru a strânge nişte semnături. Semnăturile sunt la modă, parlamentarii nu mai reprezintă pe nimeni, iar guvernele de la Bucureşti nu mai aud plânsul norodului; moldovenii strâng semnături pentru autostradă, dobrogenii pentru modernizarea plajelor litoralului, primarii din marile oraşe ardelene pentru autonomia deciziilor în materie de infrastructură, teleormănenii pentru desfiinţarea Tel-Drum şi înălţarea unei statui a victimelor statului paralel...

 Mişcarea România Împreună şi liderul ei au gândit că românii resimt acut nevoia de oameni noi în politică şi strâng semnături în acest scop. Absolut onorabil. Nu ştiu exact ce eficienţă au aceste acţiuni până la urmă electorale, dar sunt de acord că propun spre dezbatere o idee larg răspândită, dar controversată şi prea puţin folosită în practică: avem, sau nu avem nevoie de oameni noi în politica românească, atâta vreme cât oamenii noi n-au fost, în foarte multe cazuri, cu nimic mai valoroşi decât cei vechi!? Aş zice că răspunsul nu poate fi decât afirmativ, chiar dacă avem în memorie exemple de politicieni tineri deloc glorioşi, gen Victor Ponta, Codrin Ştefănescu, Cătălin Rădulescu, Şerban Nicolae şi-atâţia alţii care înfundă „puţul gândirii“ social-democrate şi iliberale româneşti.

„România Împreună“ se poate ocupa de oameni noi în politică, are chiar obligaţia s-o facă. Dacian Cioloş are, însă, nişte răspunsuri de dat celor care văd în el o ultimă speranţă a democraţiei româneşti – o democraţie fragilă, deturnată de PSD-ALDE în folosul câtorva partide pline de politicieni corupţi, şmecheri şi aroganţi. Fostul premier încă nu s-a aventurat în acţiuni electorale explicite, partidul lui încă nu este oficializat la tribunal, dar adversarii politici îl atacă deja: „Ce-ai făcut în anul ăla de guvernare cu PSD? Ce-ai făcut la Comisia Europeană în folosul României, cum ai ajutat ţara? Te-ai dat cu Dragnea, ai jucat dublu, ai nenorocit România!“. Cam astea vor fi temele predilecte ale partidelor politice cu care MRÎ va lupta în viitoarele competiţii electorale: PSD, ALDE, PMP, Partidul Realitatea TV – dacă, eventual, Cozmin Guşă nu va obosi cu acuzaţiile înainte de start. UDMR se va abţine, ar fi culmea să acuze tocmai ei oportunismul şi colaboraţionismul politic... Nu-mi este clar cum va reacţiona PNL, un partid aflat în evidentă degringoladă. Sper ca dreapta politică să poată conta măcar pe jumătate din votanţii liberali fideli.

Electoratul mediu spre inteligent de la oraşe şi sate aşteaptă nişte lămuriri, d-le Cioloş. Mulţi români şi, aş zice, destui maghiari care s-au săturat să fie luaţi de proşti şi călcaţi în picioare de politicieni mincinoşi şi aroganţi îşi doresc să găsească suficiente motive să voteze Dacian Cioloş şi Mişcarea România Împreună. Pentru asta e nevoie de sinceritate absolută şi de-o parte, şi de alta. Nu ştiu dacă Guvernul Cioloş a publicat o sinteză a acelui an de guvernare, dar e clar că e mare nevoie de nişte răspunsuri: ce legi s-au dat în acel an, cui au folosit, în ce condiţii s-a guvernat, care şi cât de mare a fost contribuţia majorităţii parlamentare instruită de PSD la „nenorocita“ guvernare Cioloş şi chiar ce-a făcut fiecare ministru în parte.

Da, e de apreciat promisiunea că MRÎ va corecta atacurile la Justiţie executate cu pasiune dictatorială pur-sânge de PSD-ALDE-UDMR, dar pentru a fi credibilă poate ar trebui să ni se sugereze şi o viitoare formulă  de guvernare care să accepte aceste corecturi atât de necesare şi din care, evident, PSD-ALDE-UDMR vor lipsi. Singurii cu care Dacian Cioloş poate strânge nişte legături la această oră sunt cei de la USR. Liberalii lui Orban se bat între ei, PMP nu mai înseamnă nimic, iar alţii nu prea mai sunt... Secetă mare, nu mai cresc partidele precum ciupercile după ploaie!

Sunt convins că specialiştii MRÎ ştiu, dar nu strică să afle şi de la bătrânii din teritoriu: este o sinucidere sigură să călăreşti doi cai deodată, cum făceau cascadorii care-l înlocuiau pe Florin Piersic în scene de film complicate. Rişti să cazi între ei şi să fii zdrobit. E nevoie de politici clare, de obiective asumate, de sinceritate, de empatie. E nevoie să credeţi în oameni, d-le Cioloş, să le ştiţi durerile, e nevoie să le daţi speranţe realizabile, nu să le vindeţi iluzii. E nevoie să nu vă înscrieţi cei mai buni oameni în cursa pentru Europarlamentare de anul viitor. Şi ce veţi face, de pildă, dacă peste un an-doi lucrurile vor merge atât de prost în economia şi finanţele ţării încât nu veţi mai putea susţine majorările de lefuri şi pensii executate atât de convenabil-populist de PSD-ALDE? Mi-e greu să cred că „lecţia“ Boc-Băsescu n-a fost învăţată pe de rost de politicieni... Şi-atunci?!

Bine aţi venit în Sf. Gheorghe, d-le Cioloş, şi succes în tot ce veţi încerca să faceţi!