Da, e interesant cum apar dosarele astea taman atunci când nu te aştepţi. Adică te confrunţi cu „duşmanii” din partidele politice şi scapi cu faţa curată, dar te izbeşte măciuca dosarelor penale-civile-şi de care-or mai fi direct în moalele capului când te aştepţi mai puţin: în confruntarea internă. Motiv să-mi vină în minte un vechi şi înţelept proverb chinezesc: cunoaşte-ţi bine şi duşmanii, dar mai ales prietenii, altfel n-ai nicio şansă să câştigi vreo luptă. Perfect aplicabil în lupta politică. Nu ştiu ce-o fi învăţat Florin Cîţu în America sau la băncile în care a lucrat, dar zicerea asta nu i-a ajuns la urechi nici măcar atunci când a intrat în politică. Iar asta uite că-l costă...

Nu-mi dau seama cum şi cât va mai suporta premierul năvala dosarelor şi cererilor de demisie. Probabil cât va fi sprijinit de la Cotroceni. Dar lupta asta oarbă nu e de folos nimănui, nici măcar Opoziţiei conduse de PSD. De PNL ce să mai zic, ei par să trăiască în alte sfere, în vreme ce USR-PLUS vrea ca Orban şi Cîţu „să-şi asume scandalul dosarelor din America”... Serios?! Şi cam ce-ar însemna „să-şi asume”, onorabililor?! Nu cred să fiţi atât de duşi cu pluta încât să vă bucure păţania premierului! Sau, cine ştie... Omul a recunoscut că a băut la volan cu 20 de ani în urmă, în SUA, a fost prins de Poliţie, închis 48 de ore şi obligat la o amendă. Al doilea dosar, pentru că ar fi ţepuit o bancă în America cu 9.000 de dolari, nu este recunoscut de Cîţu şi nici „povestit” de instanţele americane.

Nu pesediştii scriu scenariile astea, ci liberalii, deci cu ei avem de vorbit. Schimbaţi-l pe Cîţu dacă vă stă în gât, dacă e mincinos, dacă nu are caracter, dar terminaţi cu lamentările, cu scuzele, cu prostiile şi zvonurile în timp ce vă ocupaţi de apariţia în presă a unor dosare vizând întâmplări demult uitate! Nu ştiu la ce vă foloseşte, fanii voştri se împuţinează văzând cu ochii, dar sigur nu e ceva care să reformeze România. Electoratul, inclusiv cel liberal, începe să-şi pună întrebări justificate: când veţi face reformele promise?! Că de scuze şi amânări s-au cam săturat oamenii.

O să îmbătrâniţi în rele şi n-o să învăţaţi nimic din ce li s-a întâmplat altora şi e pe cale să vi se-ntâmple şi vouă: vă strângeţi de gât între voi cu-atâta pasiune, încât uitaţi cu totul cine şi unde e „duşmanul”. Guvernarea CDR din vremea lui Emil Constantinescu şi dispariţia Partidului Naţional Ţărănesc nu vă spun chiar nimic?! E hilar şi îngrijorător câtă îngustime a minţii arătaţi şi cât de puţin vă mai trebuie ca să deveniţi irelevanţi.

De ce sunt preocupat de liberali? Pentru că ei şi ce mai funcţionează din partidele de dreapta sunt singura speranţă care a rămas celor lămuriţi despre ce poate să facă stânga politică într-o Românie europeană suficient de instabilă ca să aibă nevoie de sprijin extern în toate privinţele. Nu cred că cineva se poate gândi serios la o guvernare AUR-PSD-UDMR... Dacă se-ntâmplă aşa ceva, riscăm să cădem din avioane precum afganii care fug mâncând pământul de teroarea talibanilor. Ar fi un alt gen de fundamentalism la noi, dar rezultatele unor politici guvernate de religii se pot întotdeauna compara.

Deci nu dosarele lui Cîţu, inventate sau nu, ar trebui să ne preocupe, ci maniera în care se guvernează şi lupta idioată pentru putere într-un partid ameninţat cu implozia. Poate că nu văd eu bine, dar altceva mai bun decât actuala coaliţie politică aflată la guvernare eu nu cred că există la această oră în România. Asta dacă e să vorbim serios, nu să ne ocupăm de bombiţe caniculare de presă.