Întrebarea din titlu nu-i deloc retorică, ea se referă la un lucru concret: statul român vrea să lanseze un program de economisire pentru copii până la 18 ani. E clar, nu grija faţă de copii şi părinţi acţionează aici, ci nevoia de bani pe care o resimte un stat populist, deci risipitor. Să vedem despre ce-i vorba în propoziţia asta: în esenţă, te duci şi depui cel puţin 1.200 de lei pe an pe numele copilului (dacă suma e mai mică înţelegerea nu mai funcţionează) şi statul mai adaugă la suma asta 600 de lei pe an. Suma o poţi retrage atunci când copilul împlineşte 18 ani. E clar, până atunci o poate folosi statul. Nu-i rău, să zicem, economiseşti şi tu, ajuţi şi statul, primeşti şi-o dobândă de 3% pe an, plus 600 de lei care intră în fiecare an în contul copilului din partea statului.

Dar aici apare întrebarea de mai sus: câtă încredere mai au contribuabilii în statul român? Cât timp mai îndrăzneşti să crezi ce spun diverşi premieri, şefi de partide, miniştri pe care-i vezi exagerând, minţind, necomunicând, ascunzând adevăruri sau escamotând realităţi care nu le convin? Presa şi câţiva parlamentari deştepţi, care (mai) au acces la documentele vehiculate în instituţiile care legiferează, descoperă iniţiative de îngheţare a salariilor bugetarilor, trimise Uniunii Europene, nu „beneficiarilor“ români spre cunoştinţă şi dezbatere. Pentru UE, îngheţarea unor salarii mărite oricum artificial, fără suport economic, sună normal, ca să nu zic bine. Pentru salariaţii bugetari, însă, dă foarte prost, pentru că nu toţi au avut parte de „uriaşele“ creşteri de lefuri promise. Ca să nu mai vorbesc de minciunile şi manipulările ministrului Muncii, care se tot dă mare cu ce nu are, cu bani pe care-i vor plăti generaţiile viitoare nu se ştie cum şi de unde. Practic nu ne interesează viitorul, trăim doar pentru un prezent fragil şi mincinos, pentru o bunăstare iluzorie care serveşte exclusiv electoral celor care o promit.

Câtă încredere să ai într-un stat reprezentat de un parlament populat excesiv de hoţi, corupţi, analfabeţi şi mincinoşi, de un guvern plin de hoţi, corupţi, analfabeţi şi mincinoşi, de nişte instituţii făcute după chipul şi asemănarea unor partide care au câştigat mult prea multe alegeri din 1990 încoace? Vei mai vedea vreodată banii pe care-i depui în contul copiilor tăi, sau vei păţi ca la pensia privată din Pilonul II, ţi se vor usca, încet-încet, nu doar speranţele, ci şi sumele depuse?!

Despre încrederea în stat şi instituţiile lui e vorba, fără încrederea asta nu există progres social şi economic. Statul român corect şi empatic are nevoie de banii tăi, vrea să se împrumute de la tine şi negociază condiţii avantajoase pentru copiii tăi în această afacere? Conform INS, sunt aproape 4.200.000 de copii sub 18 ani în România, de-aici poţi calcula oarecum ce sume mizează statul să împrumute de la părinţi. E-n regulă să ajutăm statul dacă şi el ne-ajută pe noi, aici ar fi multe de spus dar să trecem; oricum, n-ai niciun motiv să refuzi să scoţi peste 10-15-18 ani o sumă importantă depusă de tine şi majorată, în timp, cu sumele depuse de la buget: 600 de lei pe an, plus dobânda de 3%. E ceva, de ce să nu te înscrii în program, banii ăia se duc oricum şi nici măcar nu-ţi dai seama pe ce s-au dus...

În concluzie: ideea nu-i deloc rea, problema încrederii în instituţiile statului care garantează depunerile astea se va pune, însă, puternic. Când ideea se va transforma în lege, cercetaţi atent amănuntele şi daţi cu banul. Ori, dacă sunteţi ceva mai optimişti, înscrieţi-vă în program, aveţi încredere că vom reuşi să alegem în anii ce vin nişte parlamentari serioşi, corecţi, oneşti, deştepţi, care să-şi facă nişte guverne serioase, corecte, oneste şi deştepte. E singura speranţă care ne-a mai rămas după valul de prostie, răutate, minciună, prostie şi oportunism politic care ne-a inundat în ultimii ani... Nu zic câţi, că încep să mă sperii!