Ruptură totală între logica economico-financiară şi logica politico-electorală. Subiectul rupturii: legea pensiilor, care va creşte punctul de pensie cu 40% în septembrie 2020. Nu vă bag în prea multe cifre, că nu mă pricep şi nici nu contează prea mult. Important e ce spune economistul şef al BNR, Valentin Lazea: „În Europa o creştere de 40% într-un singur an nu există”. Tot dl. Lazea aminteşte efectele acestei creşteri: 3,6% din PIB în 2019, 4,5% în 2020, 5,7% în 2021. Asta în condiţiile în care păstrăm o creştere economică peste 4,5%, altfel creşterea se transformă într-o tragedie naţională.

Şi aici vine întrebarea care ar trebui să ne stea pe buze: cum să împaci „capra” economico-financiară cu „varza” politico-electorală? Cum să faci, adică, pace între logica implacabilă a realităţii economice şi visul frumos al menţinerii la Putere? Bănuiesc că toţi liderii PNL îşi pun întrebarea asta, iar dacă n-o fac înseamnă că şi-au greşit meseria.

Teleguţa PNL e purtată în viteză de nişte căluţi prin hârtoapele lăsate de căruţa cu patru boi a fostei guvernări. Căluţii ăştia ar vrea să zburde, să galopeze către inima şi bunăstarea electoratului, dar nu-i lasă hăţul scurt al logicii financiare. N-ai cum să faci tot ce-ai promis şi-ai vrea să faci, aşa încât va veni vremea să alegi. Iar aici nu-i greu de ghicit ce aleg nişte oameni politici care nu-şi permit să rişte revenirea PSD la guvernare. Poţi să nu le dai dreptate, d-le Lazea? Nu poţi!

Liberalii vor pluti şi ei pe nişte valuri populiste. Nu atât de mari ca ale pesediştilor, dar pe-acolo. Mulţimea va fi mulţumită, vor creşte pensiile, probabil şi lefurile, mai lasă-ne, nene, cu economia şi logica, ce-avem noi în buzunar contează... Sigur că nu-i bine aşa, dar cum să lămureşti un electorat needucat financiar, neumblat la facultăţi de profil, nespecialist în finanţe-bănci şi, mai ales, momit cu promisiuni nesustenabile de foştii guvernanţi? Câţiva absolvenţi de facultate îmi spuneau acum patru ani: „Am votat cu Tăriceanu pentru că mi-a mărit pensia”. Ce pretenţii să mai ai de la cei cărora fenomenul economico-financiar le e total străin?!

Dacă PNL vrea să rămână la guvernare şi să nu permită revigorarea politică a PSD trebuie să găsească urgent justa măsură, calea de mijloc. Sunt sigur că o gândesc deja, au câţiva buni specialişti şi negociatori. Vor păstra ceva din mărirea pensiilor, poate nu atâta cât au promis prin lege populiştii lui Dragnea, dar oamenii vor trebui să înţeleagă şi ei că mai mult nu se poate. Printr-o bună comunicare, prin implicarea preşedintelui Iohannis, prin asumare şi modestie o vor scoate la capăt.

În acelaşi timp, e nevoie de măsuri pentru reducerea cheltuielilor inutile, pentru găsirea de resurse financiare. E nevoie, de fapt, de nişte instituţii care să funcţioneze la foc continuu, de pildă ANAF. E obligatoriu să crească aportul acestei instituţii la efortul bugetar, la reducerea evaziunii fiscale. Nu pare să se întâmple nimic la ANAF, dar nu cred că ministrul Câţu a uitat de treburile astea. E nevoie, de asemenea, de readucerea Justiţiei pe făgaşul european, văd că ministrul Predoiu se ocupă de problemă. Lucrurile se mişcă în direcţia normală şi e prima oară după ani buni când renasc speranţele – aş zice în ciuda realităţii economice confruntate cu „greaua moştenire” pesedistă.

Ce e bine în toată nebunia asta e că PSD nu are încă forţa să se opună, e degringoladă totală la acest partid. Nu-şi permit să întindă coarda prea mult de frica alegerilor anticipate, de care nu au sub nicio formă nevoie anul care vine. Asta oferă, măcar teoretic, o marjă de manevră guvernului liberal şi susţinătorilor lui. Dar pentru a convinge electoratul că România a fost urcată într-o căruţă şi dusă pe un drum greşit e nevoie de curaj, de o continuă şi sinceră comunicare, de modestie şi cumpătare. De pildă: nu-i daţi afară pe pesediştii buni, mai există poate şi categoria asta, ca să-i înlocuiţi cu liberali doar pentru că sunt liberali. Vă mâncaţi omenia şi demonstraţi, totodată, că nici voi nu sunteţi altfel decât ăilalţi...