OPINII 26 ianuarie 2018

EDITORIAL. Cacofonie greţoasă şi-un Om

de Dumitru Manolăchescu | 970 vizualizări

În mod normal, despre unul ca Codrin Ştefănescu (cacofonia se nimereşte perfect aici, de-aia mi-o permit) n-ar trebui să vorbim sau să scriem. Personajul e o pildă de dogmatism năucitor băgat pe sub uşa politicii. Unul care te face să te simţi murdar doar când îl priveşti. Un „nimeni” căruia politica pesedistă de cartier i-a înălţat un soclu nemeritat.

De ce vorbim, totuşi, de el? Pentru că putem. Încă putem...

Dar chiar mi-e greaţă, aşa că-mi voi cere scuze de la cititorii mei pentru acest început abrupt, nedemn de atenţia noastră, şi-mi voi îndrepta privirea spre televizor, unde luptă în reluare Simona Halep – n-am urmărit meciul în direct din motive de securitate emoţională. Ce meci, ce sportivă, ce Om! Câtă modestie, cât bun simţ, câtă tenacitate! Altă mare campioană, Virginia Ruzici, spune că tenacitatea e la Simona o chestie genetică. Se poate, motiv suficient să le mulţumesc părinţilor şi strămoşilor Simonei pentru gena asta atât de puternică şi frumoasă.

Vorbeam la telefon cu un prieten despre Simona şi omul mi-a spus: „N-am crezut că există atâta talent în această fiinţă”. Dar nu-i vorba doar de talent, că talent au mulţi, e vorba de dârzenie, de mentalitatea de învingător, de puterea de a lupta până la epuizare pentru o minge, pentru un crez. Năstase a fost cel mai talentat tenismen român al tuturor timpurilor. Dacă ar fi avut dârzenia şi voinţa Simonei, ar fi cucerit lumea. N-a făcut-o, eşuând în penibil politic. Talentul nu ajunge decât pe termen scurt. Uitaţi-vă la australianul Kyrgios şi vă lămuriţi asupra acestui aspect.

Da, Simona Halep m-a făcut să fiu mândru de naţia mea, lucru care se-ntâmplă din ce în ce mai rar în ultimii ani. Ţi se oferă prea puţine motive de mândrie naţională, te uiţi la Hora Unirii de la Iaşi, sau de la Focşani şi vezi cât de dezbinaţi suntem în anul Centenarului. Vezi că oamenii vor o autostradă care să lege Moldova de Muntenia şi nimeni nu se gândeşte să le-o construiască. Cum să mai faci caz de Unire când tu n-ai nişte drumuri civilizate care să ne apropie unii de alţii?!

Dar despre astea oamenii politici nu vorbesc. Ei continuă să creadă că dacă partidul lor, oricare ar fi el, are în spate două milioane de voturi la ultimele alegeri, asta înseamnă că-şi pot permite orice: să fure, să mintă, să manipuleze, să fie măgari şi violenţi. Două milioane din 16 posibile, să fim bine înţeleşi...

„Pentru că putem” va fi noul slogan al Partidului Unic. Un slogan transferabil la viitoarele alegeri, când vom putea noi, nu ei!

Până una-alta, a putut Simona Halep, ceea ce mi-a bucurat o zi care nu se anunţa tocmai veselă. Până când vom putea şi noi, să-i urăm Simonei să biruie în finala cu danezo-poloneza Wozniacki. Hai Simona!

De ce i-am adus împreună (scuze, Simona!) pe aceşti oameni? Pentru că amândoi dau totul din ei. Unul tot ce-i mai bun, celălalt tot ce-i mai rău...

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.