S-au dus trei ani de la Colectiv. Trei ani de nimic. Nici nu mă-ncumet, nici nu pot să mă pun în pielea victimelor acelui incendiu, a părinţilor şi rudelor celor morţi sau suferind încă traume majore.

Trei ani de „nimic în bine“, cum spun mai toţi arşii vii de la Colectiv. Asta o spunem şi noi, care n-am fost acolo şi n-avem rude moarte sau prieteni arşi. „Noi“ înseamnă nu eu şi scara mea de bloc, „noi“ înseamnă vreo 14 milioane de români care-şi dau seama în ce ţară trăiesc şi ce ticăloşi le hotărăsc destinele. „Dumnezeu a pus-o pe fata mea la adăpost de-o ţară şi de nişte oameni care n-o meritau“ – zice mama unei fete moarte la Colectiv. Îţi vine să dai cu Cerul de Pământ când auzi asta, ori când vezi starea naţiei după 30 de ani de la Revoluţie. De fapt, nu de 30 de ani vorbim, nici de 3 ani, ci de 75 de ani nenorociţi pentru poporul ăsta. Prea mulţi, mult prea mulţi.

Îndurăm, trăim şi murim degeaba. Ne dovedim neputincioşi în faţa „sorţii“ care-i protejează pe cei care ne ucid speranţa. Aprindem lumânări, dar murim ca proştii pe drumuri proaste, ori în spitale infectate de corupţie, nepăsare şi mizerie umană. Cu excepţia preşedintelui Iohannis, oficialii români n-au timp de comemorări colective. Le e frică şi să iasă pe stradă, nicicum să apară la Colectiv, să pună o lumânare şi-o floare. Şi-au trimis acolo fanii, câţiva preoţi ai Bisericii Ortodoxe, care au făcut nişte slujbe. Nu vreau să spun ce sentimente mă-ncearcă faţă de preoţii ăştia, aceiaşi care la momentul incendiului şi-n multe alte momente şi-au uitat menirea...

Da, oficialii români erau ocupaţi să remanieze guvernul, să înlocuiască nişte ticăloşi imbecili cu imbecili ticăloşi. Şi să dezbată legi de care poporul român nu are nevoie. În Senat, de pildă, au făcut o lege cu dedicaţie pentru Elena Udrea şi Liviu Dragnea. O lege care îi va ţine pe condamnaţii cu închisoare până-n 5 ani departe de celulele puşcăriei. Păi nu?! Dacă tot n-avem locuri şi trebuie să plătim despăgubiri hoţilor, violatorilor şi tâlharilor pentru „rele tratamente“ în închisoare, atunci mai bine să-i ţinem pe hoţi, corupţi, violatori, tâlhari în arest la domiciliu. Stai acasă 5 ani, care-i problema?!

O să fie bine, Liviule, te scapă Senatul amicului Tăriceanu. Ca să nu fii singur, ţi-o dă şi pe vechea prietenă Elena. Concordie a hoţilor şi corupţilor în toată regula, nu degeaba e centenarul Marii Uniri, să se bucure şi nenorociţii care au furat, distrus şi decredibilizat România! Dar mai ai un hop, trebuie să voteze şi Camera Deputaţilor legea asta cu dedicaţie nu doar pentru voi doi, ci şi pentru ceilalţi, destui, politicieni ticăloşi, hoţi, corupţi, mincinoşi. O să ai majoritate şi-aici, că la Senat n-au votat legea doar pesediştii, ci şi cel puţin 10 „mari“ oameni politici din Opoziţie. Ştim de multă vreme noi, românii, că o mână spală pe alta şi amândouă obrazul gros-murdar de politician ghiftuit. Doar că nu-l spală niciodată atât de bine încât să nu rămână urme. De urmele astea nu scapi nici tu, Liviule, nici prietena Elena, niciun politician corupt nu poate fi albit definitiv de nicio lege. Românii nu vor uita nici Colectiv 2015, nici OUG 13, nici 10 august, nici legile Justiţiei interpretate în folosul vostru de-un ministru nedemn, nici încercările voastre disperate de a ne îndepărta de Uniunea Europeană.

Din păcate pentru noi, legile astea cu dedicaţie pentru nişte politicieni nenorociţi ne afectează pe toţi în cel mai direct mod. Intră hoţii în casele oamenilor, sparg uşile, fură tot ce-apucă şi nu ezită să-ţi dea în cap dacă ai cumva nenorocul să fii vigilent. Nu vorbesc din auzite, am nişte experienţe în materia asta. Fură de foame, fură din pasiune, fură că n-au ce face? Ce mai contează, de fapt fură pentru că ştiu că vor redeveni rapid oameni liberi. Închisorile nu-i mai vor, nu mai au locuri. Ce ţară miloasă, ce guvern empatic, ce legi creştin-ortodoxe blânde, ce popor mioritic! Să tot trăieşti în Românica, să tot întorci obrazul!

Da, să tot trăieşti în ţara lui Dragnea, dar numai dacă-ţi faci în jurul casei ziduri solide, de doi metri înălţime, dotate cu sârmă ghimpată şi curent electric. Şi numai dacă, la fel de nesimţitor ca premierul Veorica, refuzi să transmiţi un mesaj victimelor de la Colectiv pentru că ţi-e frică de tainele limbii române şi de ziarişti, preferând un comunicat ulterior, anost şi nesincer, scris de alţii în birouri sigure. Şi numai dacă-ţi dă statul român o funcţie cu leafă care să-ţi permită bodyguarzi sau sepepişti, maşină de serviciu şi şofer bătăuş, ca să nu fii nevoit să răspunzi tu înjurăturilor pe care ţi le strigă trecătorii. Noi, ceilalţi, suntem la discreţia hoţilor, violatorilor şi tâlharilor pe care legile dedicate vouă îi eliberează pe bandă rulantă din puşcării sau îi cazează în libertate la domiciliu, fără supraveghere electronică. Bună treabă, nu?

Altfel, am putea spune c-am trăit degeaba trei ani după Colectiv. Noi, nu voi, voi v-aţi trăit visul ghiolban, aţi mai adunat nişte averi. Dar ştii ce cred eu, Liviule? Cred că nu veţi apuca să vă bucuraţi prea mult de averile astea, vă vor ajunge blestemele Colective ale unei naţii de care v-aţi bătut joc vreme de trei decenii, nu de trei ani. Nu e destul pentru mulţi dintre noi, dar e un fel de răzbunare a sorţii, care suplineşte indiferenţa, egoismul sau frica noastră de a mai ieşi în stradă, de a mai lupta cu morile de vânt.