Se sapă groapa litoralului românesc. Dar cine să facă acest abominabil lucru?! Cine să distrugă bunătate de litoral românesc, moştenit majoritar de la Ceauşescu, că multe altele nu s-au prea făcut pe-acolo?!

Ar fi o întrebare superfluă, ca să nu zic de-a dreptul tâmpită, dacă n-ai şti ce intrigi politico-financiare cu para-ndărăt se ţes în umbra balcoanelor de la blocurile care au umplut plajele Mării Negre de la primarul puşcăriaş şi acoliţii lui pesedişti citire. Da, de Radu Mazăre sigur aţi auzit, de alţii mai puţin. Nu s-au băgat în faţă, scot bani grămadă închiriind locuinţele „pp” cu privelişte spre marea de peste drum.

Între timp, românii ocupaţi cu manele şi hamsii nu bagă de seamă că litoralul s-a cam golit. Ei s-au obişnuit să dea oricât pe-o cameră mizeră la un hotel infect doar ca să aibă ce povesti la întoarcerea la Bucureşti-Satu Mare-Botoşani-Craiova: „Bă, ce ne-am distrat, ce mişto a fost, cam scump da’ merită...”.

Merită pe dracu’, scuzaţi cuvântul urcat din ghena necredinciosului. Manele, mâncare proastă, preţuri nesimţite, nisip tăios, plajă imensă; recunoaşteţi Mamaia? Cu siguranţă. În sfârşit, lumea pretenţioasă s-a supărat pe Mamaia şi s-a mutat la Eforie Nord. Aşa încât: manele, mâncare proastă, preţuri nesimţite, servicii vai mama lor. 

Toate-s la fel pe întregul litoral. Până şi Vama Veche s-a manelizat, au dispărut vamaioţii şi lucrurile simple care au făcut epocă. Bunul simţ nu are loc pe litoral decât dacă ai noroc să găseşti un „resort” ceva mai izolat, ferit de înghesuiala atât de dragă românilor mereu agitaţi.

Nebunia, prostia, nesimţirea se iau. De manelizare s-au molipsit şi staţiunile montane. Se deschid şi redeschid restaurante şi pensiuni şi hoteluri umbrite de falnici copaci în sunete mişto, devenite celebre printre împătimiţi: „Băutură şi manele şi femei de şapte stele. Băutură şi gagici, nici n-aş mai pleca de-aici”...

Troscot, frate, zici că s-a revărsat oceanul peste măgurile munţilor tăcuţi, oripilaţi şi ei de viermuiala umană de la poale. Se răzbună din când în când natura, mai pică o vijelie, un trăsnet, mai cade un brad, dar nimic nu opreşte năvala turismului gândit prost, întreţinut de nişte autorităţi de proastă calitate, de guvernanţi de proastă calitate şi, iertat să fiu, de turişti de proastă calitate.

Cel mai nasol e când căsuţa ta, nevinovată şi liniştită, gata să adoarmă sub soarele dogorind, e împrejmuită şi asaltată de răsunătoare manele şi cântece de pahar. Proaste şi alea, că pe cele bune le-au luat lăutarii adevăraţi să i le ducă lui Gheorghe Dinică, lui Ştefan Iordache şi altor monştri sacri ai scenei româneşti plecaţi dintre noi. Stai, te uiţi şi nu-ţi vine să crezi: bă, ce au ăştia cu mine, că nu le-am făcut nimic?!

Ca să întregească atmosfera de bunăvoie şi libertate deplină, cete de ATV-uri se întrec în curse pe drumuri nesigure pentru turistul venit să-şi încarce bateriile cu aerul pur şi ozonat al muntelui. Zgomotul nu este întrecut decât dând muzica mai tare, aşa că întrecerea se mută: ATV contra manele... Să fie, să se-ajungă, să ne umplem de libertate!

Niciun primar, niciun ministru, nicio autoritate nu îndrăzneşte să oprească măcelul din turism. Prin urmare, dacă e să socotim corect, turiştii se cam duc în staţiuni din ţări cât de cât apropiate, cum ar fi Bulgaria, Ungaria, Croaţia, Muntenegru, Slovenia. Oooo, Slovenia, mon amour! Ce ţară, ce oraşe, ce oameni, cât bun simţ!

Cam aşa stăm noi cu turismul, acum şi-n vecii vecilor amin! Pentru că nu cred să se schimbe în bine ceva, cândva.