OPINII 10 ianuarie 2020

EDITORIAL. Autonomia teritorială, de la Barcelona la Sf. Gheorghe

de Dumitru Manolăchescu | 1952 vizualizări

E drum lung nu doar în kilometri şi zile însorite, ci şi în Produs Intern Brut. S-o luăm doar pe cap de locuitor, că tot ne dă Observatorul de Covasna nişte statistici proaspete: 7.855 de euro pe cap de locuitor este PIB-ul în judeţul Covasna, capitala Sf. Gheorghe realizând, desigur, mare parte din el. Pentru Catalonia n-am găsit cifre pe anul trecut, dar le avem pe cele din 2018: 30.426 euro per capita, cum spun ei, capitala Barcelona deţinând locul de onoare la toate capitolele. În 2019 cu siguranţă a mai crescut.

De ce ne plimbăm cu PIB-ul de la Barcelona la Sf. Gheorghe? Pentru că şi Catalonia, şi Covasna îşi doresc autonomie teritorială pe criterii etnice. Diferenţa este una mică, mică de tot: Barcelona şi Catalonia înseamnă 20 de milioane de turişti anual,  aflându-se pe locul 4 în clasamentul celor mai dezvoltate comunităţi din Spania. Sf. Gheorghe şi Covasna se scaldă în apele tulburi ale unui PIB anonim, undeva pe ultimele locuri, împreună cu Tulcea, Mehedinţi, Giurgiu şi Ialomiţa. Iar produsul ăsta intern brut, oricât ar fi el de antipatic, îţi spune totuşi unde te afli, cum stai, ce posibilităţi ai, ce poţi şi ce nu poţi să faci singur, ce poţi şi ce nu poţi să faci împreună cu alţii. Ce facem, autonomizăm sărăcia?!

Sigur, specialiştii ştiu mai bine decât mine treaba asta, doar că-i greu s-o spui când factorul politic care te coordonează cere în gura mare autonomie teritorială. N-avem decât industrie uşoară şi comerţ în judeţ, iar astea nu aduc decât 7,5 miliarde lei la PIB, în comparaţie cu judeţul Cluj, de pildă, care are peste 50 de miliarde. Sau cu Braşovul, cu aproape 40 de miliarde. Ne ostenim să fim optimişti: am crescut cu 700 de milioane de lei faţă de anul 2018. Trend pozitiv, merge treaba... Vorbe, vise, propagandă.

Dacă luăm în calcul nevoia de prosperitate, bunăstare şi civilizaţie, mie mi se pare clar că judeţul Covasna nu se poate descurca de unul singur, autonom adică, fie el şi într-un Ţinut Secuiesc autonom. Economic, financiar vorbind, nu are cum. Degeaba gândesc liderii Consiliului Naţional Secuiesc, sprijiniţi tacit de UDMR, proiecte de legi privind autonomia teritorială pentru Covasna, Harghita şi-o parte din Mureş; nu-i decât propagandă premergătoare campaniei electorale oficiale pentru alegerile locale şi parlamentare. Se umblă la fidelizarea electoratului maghiar, şi dacă tot n-ai cu ce să te lauzi, scoţi la fereastră autonomia teritorială gata împăiată. Vor veni la rând „teroriştii” cu petarde din Tg. Secuiesc, care, ca orice deţinuţi cumsecade, închişi exclusiv pe motive politico-etnice, au dreptul să fie grabnic eliberaţi. Greu de găsit alte teme majore, adevărul e că nici partidele româneşti creditate cu milioane de voturi n-au treabă cu realităţile incomode ale vieţii cotidiene, de ce am cere de la liderii maghiari minoritari ce nu fac majoritarii?!

Unul dintre aceşti lideri, dl. Korodi Attila, mărturiseşte într-un interviu acordat d-nei Ioana Ene Dogioiu că subiectul autonomiei teritoriale, susţinut de deputaţii Biro şi Kulcsar-Terza printr-un proiect reşapat, este unul simbolic. UDMR are propriul proiect, care se leagă mai degrabă de realităţile din Tirolul de Sud. Savantlâcuri numai bune pentru cunoscători... Cu alte cuvinte, nu se doreşte decât dezbaterea acestui subiect în Parlament, nici cei mai înfocaţi susţinători ai autonomiei Ţinutului Secuiesc nu cred că proiectul depus de cei doi se va realiza vreodată. Chestie de imagine, de electorat, de aflat în treabă – specifică, repet, întregii clase politice, nu doar liderilor comunităţii maghiare.

Şi-uite-aşa se duc fricile noastre cele de toate zilele: Trump nu mai distruge Iranul, Iranul nu mai trimite rachete în România-aliata Americii, nu mai vine peste noi nici al treilea război mondial... Plictiseală curată la început de an. Noroc cu Peneleu’, cu Pesedeu’, cu Usereu’, cu Udemereu’, cu medicii şi poliţiştii şpăgari şi proşti, cu dumnezeii şi dracii care ne stau şi pe limbă, nu doar în gând, mult mai mult decât ar fi nevoie ca să ne calmăm. Ăştia, nu Trump şi Soleimani, fac vieţile noastre mai palpitante, ăştia ne bagă în case viruşi şi microbi de care nu ne mai scapă decât aghiazma popilor aghezmuiţi. Păi degeaba-şi iau babele „pentru acasă” găleţi cu apă aghezmuită de Bobotează?!

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.