Încerc să-mi imaginez România anului 2040 şi nu reuşesc. Adică nu văd nimic clar, e totul în întuneric, în ceaţă, într-o penumbră topită în ploaia bacoviană de sfârşit de lume. Corectez, ca să nu par melodramatic: „sfârşit de lume aşa cum o ştim”.

Nu imaginaţia îmi lipseşte, am prea destulă uneori. Îmi lipsesc punctele fixe de care să mă pot agăţa. Îmi lipsesc bornele, pietrele alea de hotar care te ghidează. Îmi lipseşte calea, drumul luminat de faptele românilor care mână căruţa trasă de mârţoage prin gloduri.

Faptele astea ne trădează în fiecare zi. Şi nu-i vorba aici doar de Florin Cîţu, Iohannis şi gaşca lor. O senatoare ex-AUR s-a trezit că vrea pedepsirea prin lege a „antiromânismului”. Ce-o fi ăla „antiromânism” nu ne spune nimeni, dar bănuim că tot ce trăim şi nu conţine patriotismul politicianist de paradă înseamnă antiromânism. Gen „ştiri, informaţii, materiale, simboluri antiromâneşti” aproape imposibil de descifrat câtă vreme există libertatea de exprimare, de opinie, de gândire.

Greu de aflat definiţia antiromânului. Eu nu am reuşit să mă deştept în taina antiromânismului nici după 50 de ani de vieţuire printre maghiari, mulţi dintre ei consideraţi la un moment dat antiromâni. Nu-i deloc simplu, ca să poţi judeca „antiromânismul” bănuiesc că ar trebui să ştii ce înseamnă să fii „bun român”. Cuvintele astea pe mine mă înfioară, îmi trezesc amintiri interpretabile, mă duc cu gândul la epoca pe care am părăsit-o, declarativ, cu 31 de ani în urmă.

Dau un egzamplu, ca să zic aşa: dacă eşti parlamentar al României şi te asociezi cu propaganda rusă anti-occidentală şi pro-Putin, eşti „bun român”, sau eşti „antiromân”? Dacă te duci la ambasada Rusiei de la Bucureşti ca să ceri scuze funcţionarilor de-acolo pentru nişte „acţiuni anti-ruseşti” inexistente ale unor compatrioţi români, se cheamă că eşti bun român? Că pe-acolo se plimbă mulţi foşti camarazi de luptă ai senatoarei AUR, fervenţi admiratori ai propagandei ruseşti de tip Sputnik în ţara noastră. 

Dar dacă nu te vaccinezi şi faci propagandă antivaccin, dacă-i numeşti „ucigaşi” pe medicii care fac tot ce pot ca să salveze ce se mai poate salva din sistemul sanitar românesc infectat cu Covid 19, dacă acţiunile tale violente, ofensive, înlesnesc moartea a zeci de mii de români ignoranţi, sau creduli, sau naivi, astea nu cumva pot fi socotite activităţi antiromâneşti?

Staţi că mai am: nu cumva e antiromân unul care nu se vaccinează, dar umblă de nebun prin lume infectând de-a valma semeni de alte naţii, că vom ajunge să nu mai putem ieşi din ţară de cinstiţi, civilizaţi şi „buni români” ce suntem? Vaccinatul la chiuvetă, ăla care dă 300 de euro pe-un certificat verde fals, ca să poată cutreierea liber ţările pe unde are de muncit-furat-infectat, ăla n-o fi mai degrabă „antiromân”?!

Sigur că nu, senatoarea AUR vede în antiromânism cuvântul sau fapta împotriva României şoşociene. Dacă te obligă cineva, printr-o lege, să nu trăieşti doar pentru tine, să ai grijă şi de sănătatea trupului şi a minţii celor de lângă tine, să fii empatic adică, să lucrezi pentru aproapele tău, Doamne fereşte, asta e crimă, e lipsire de libertăţi democratice, e discriminare. Dar, conform acestei legi propuse Parlamentului României de d-na senator ex-AUR, poate fi pedepsită oricând „fapta unei persoane de a promova în public, în orice mod, idei, concepţii sau doctrine antiromâneşti”. Ca să vedeţi ce înţelesuri diferite pot avea două abordări la fel de vagi, din care fiecare ia ce-i place...

Bun, nu e d-na senator prima care vede „antiromânism” în tot ce nu înţelege sau nu vrea să înţeleagă, nebunia asta, pe care nimeni nu reuşeşte s-o explice logic, este o preocupare mai veche a politicienilor de la mai toate partidele. În 2018, de pildă, mai mulţi deputaţi de la PNL, PMP, PSD şi USR au semnat pentru o lege care să pedepsească „antiromânismul”. Câţiva şi-au retras semnătura (Seidler, de la USR, a fost unul dintre ei) şi legea a rămas la sertar. Foarte probabil va fi şi ea repusă pe tapet când „interesele partidelor o vor cere”. Căci, nu-i aşa, partidul e-n toate!

Iar eu tot n-am aflat ce înseamnă „bun român” şi cum s-ar putea pune de acord pedepsirea „antiromânismului” cu libertăţile şi drepturile democratice – de care avem nevoie, se pare, doar atunci când ne convine.