Daţi-mi voie să răspund din prima: nu, nu-i de-ajuns. Dragnea intră la puşcărie pe bună dreptate, pentru că e un hoţ care şi-a folosit partidul pentru a fura şi manipula. Dar ceilalţi, baronii, vechilii, arendaşii, boiernaşii care trag de toate sforile prin spatele scenei, cu ăştia ce facem? O fi suficient să „dedragneizăm” România, sau e nevoie de o gândire pe termen mediu pentru „depedeserizarea” ţării?

Ce vreau să spun: Liviu Dragnea, Dăncilă, Tăriceanu, Iordache (altul de care nu se va mai vorbi de-acum înainte...) n-au făcut ce-au făcut de capul lor, fără sprijinul şi încurajarea şi bătăile din palme ale slugilor lor din fruntea partidului. Fără baronii şi vechilii din teritoriu nu s-ar fi produs nici mărirea, dar nici decăderea liderilor supremi. E greu să uiţi strigăturile, aplauzele unor „şefuţi” plătiţi gras din banii partidului – adică din banii noştri: Codrin Ştefănescu, Rovana Plumb, „mitraliera” Rădulescu, Nicolicea, Liviu Pop „genunche”, Bădălău care făcea mişto de diasporeni... Oameni a-ntâia, unu’ şi unu’. „Vreţi să mai fiu preşedintele vostru?!”, îi întreba Dragnea acum vreun an de zile. „Da, uraaa, trăiască Dragnea!”, i-a răspuns o sală plină de cei care se înghesuiau atunci să-l pipăie, să-i pupe mâinile darnice. Acum „vitejii” ăştia dau vina pe „proasta comunicare” şi îşi feresc privirile de capul însângerat rostogolindu-se la picioarele lor. Urâţi sunteţi, bă, urâţi, laşi şi proşti mai sunteţi!

E o zi mare, de fapt sunt două zile istorice pentru România. Am scăpat de marele „nimic”, dar va mai trece timp până vom anihila, probabil tot la un vot „istoric”, rămăşiţele unui partid care ne-a furat nu doar prezentul, ci şi viitorul prin legile economice anapoda pe care le-a impus. O dictatură a unei majorităţi analfabete care ne va urmări multă vreme. E bine să nu uităm cum a fost şi cine ne-a adus în starea de disperare care a impus această uriaşă mobilizare la vot.

La fel de bine, dacă nu şi mai bine, ar fi să învăţăm, în sfârşit, ceva din ce ni se-ntâmplă. Să învăţăm, de pildă, lecţia unei necesare solidarităţi politice în faţa incompetenţei evidente. Să învăţăm lecţia asocierii valorilor politice compatibile, cum ar fi USR-PLUS şi PNL. Să învăţăm lecţia modestiei şi umilinţei sincere (aici liberalii au restanţe mari) în faţa unui electorat capabil să salveze, iată, o ţară într-o zi. 

De fapt, e foarte simplu: nu ajunge să cumperi voturi, poţi naşte o „furtună a urii” chiar mărind aiurea nişte salarii. Dacă nu l-ar fi protejat gărzile de corp şi jandarmii, Liviu Dragnea ar fi fost lapidat de românii care înţeleg ce înseamnă să fii sărac dar cinstit. Ieri, Dragnea-condamnatul a încununat o serie neagră de preşedinţi ai FSN-PDSR-PSD. Începând cu Ion Iliescu, pe făraş şi el, continuând cu Adrian Năstase şi terminând provizoriu cu „cel mai iubit” fiu al Teleormanului. Ar fi ceva de învăţat şi din lecţia asta...

E sfârşit de epocă. Aştept cu înfrigurare semnele unei vieţi politice normale. Care nu va veni dacă oamenii luminaţi din Opoziţie, dar mai ales din interiorul cât de cât curat al PSD, nu vor acţiona pentru „depedeserizarea” instituţiilor statului român – o moştenire otrăvită pe care o lasă Dragnea şi-ai lui poporului român. Va fi o muncă de durată, dar ea va trebui să fie făcută. Nu de pleacă ai lor şi vin ai noştri e vorba, ci de impunerea profesioniştilor, a oamenilor de cultură, a valorilor în administraţia centrală şi locală, în tot ce înseamnă instituţie a statului.

Nu-l plângeţi prea mult pe Dragnea. Îl are lângă el pe Mazăre, vor povesti câte-n lună şi în stelele din Madagascar, iar colegii de celulă îl vor respecta: la urma-urmei, pe câţi nu i-a scăpat de pedepse, câţi n-au beneficiat de libertate datorită legilor cu dedicaţie comandate generos de marele şef ministrului unei Justiţii de tristă amintire?!