Nu-mi dau seama exact, dar cred că toate statele vor să jefuiască Uniunea Europeană. Aici i-am băgat şi pe americanii lui Trump, care ar fi extrem de bucuroşi să dea UE ortu’ popii... Proşti, dar mulţi.

De fapt, cei care vor să jefuiască UE sunt chiar europenii, mândrii feciori ai neamurilor lor seculare pe pământurile cucerite de ei sau de alţii. Au ieşit liderii marilor state europene după 4 nopţi de negocieri fără cravată ca nişte lămâi stoarse. Iohannis era ceva mai alb decât roşul obişnuit din obrajii asortaţi de d-na Carmen. Ce-am obţinut, ce-am visat, ce puteam avea?

De bani e vorba, desigur. Nimeni nu se gândeşte mai departe de bani. Adică nimeni de la noi, prin alte părţi sunt nişte oameni pe care chiar îi interesează viitorul. Viitorul lor, adânc legat de viitorul Uniunii Europene. Un viitor care nu înseamnă doar bani şi influenţă. Dracu’ ştie, intru în speculaţii pe care nu le stăpânesc.

Viitorul nostru, al românilor, e legat de UE. Cel puţin aşa îmi place să cred. Şi-atunci, să vedem: ce ne-a dat UE la ultima împărţeală? 79,9 miliarde de euro. Suma asta va fi împărţită astfel: 46,3 miliarde euro fonduri nerambursabile din bugetul UE pentru perioada 2021-2027. Şi 33,5 miliarde euro pentru relansarea economică de după Covid 19. Din banii ăştia, 16,8 miliarde euro vor fi granturi nerambursabile, iar 16,7 vor fi împrumuturi rambursabile cu dobânzi mici.

Aici, la urmă, vor fi cele mai multe supărări şi certuri între proastele din politica românească – de partide vorbesc acum. „Păi, vedeţi, ce v-am spus noi, s-a redus de la 31 de miliarde la nici 17 miliarde, e un eşec total, şi-au bătut joc de noi” – vor spune cei care îşi făceau, cu totul aiurea, planuri politice pe barba UE. Adică nu ne mai mulţumim cu „doar” 17 miliarde după ce Iohannis se lăudase că vom primi 31 de miliarde. Ca să vezi, ce mici eram şi ce mari ne-am făcut peste noapte!

Sigur, e mai puţin decât ne aşteptam, dar coeziunea UE nu ţine doar de bani. Oricum, primim mult mai mult decât dăm. Mă gândesc aici nu doar la bani, ci la „acoperişul” spart pe care ni-l protejează apartenenţa la Uniunea Europeană. E o calitate, nu o ghiulea atârnată de gât.

Cu toate acestea, veţi vedea în săptămânile care urmează până la alegeri (care vor fi când vor fi, nimeni nu ştie exact cum va evolua Covidul) bătălii politice pe vorbe fără niciun sens: am primit prea puţini bani, UE ne jecmăneşte, preşedintele Iohannis a fost un mălai-mare plantat accidental printre mai-marii Europei... Cum altfel să joci într-o campanie electorală în care Marele Partid care se declară urmaşul FSN nu ştie decât să faulteze?!

Totul se va reduce la discuţia pe „granturi”, fonduri nerambursabile adică. C-aşa-i românu’, şi când primeşte de pomană i se pare scump! Nu-i de pomană, de fapt, nimic nu-i de pomană pe lumea asta, va trebui să ne modernizăm, să ne dezvoltăm, să asigurăm un mediu curat, să dovedim că vrem şi putem să stăm la masă cu oameni pentru care viitorul Planetei chiar înseamnă ceva. Aici nu-i vorba doar de bani, e vorba de politici pentru întărirea statului de drept şi stârpirea corupţiei. Sunt lucruri pe care românii şi le doresc, rămâne doar să vedem cum ne ajută guvernul liberal să le punem în practică.

De ce doar liberalii? Pentru că doar ei guvernează. Nu-mi pot imagina o guvernare împănată cu Iordachi, Nicolai, Nicolici, Ciolaci. Îmi doresc o guvernare decentă până la alegeri – despre care, repet, nu ştie nimeni să spună când vor fi. O guvernare care să ne arate măcar o faţă adevărată din multele false pe care majorităţile politice ale României le pot afişa atunci când UE ne întreabă pe unde-am pierdut statul de drept, ori de ce nu mişcăm niciun deget pentru mediul înconjurător, pentru digitalizare, pentru reducerea sărăciei, pentru tot felul de lucruri care ar fi trebuit să fie de multă vreme rezolvate...