Trăim cu frică, trăim aiurea, nedemn de multe ori, trăim prost şi pe scurt. Ne sapă adânc la încredere şi speranţă realitatea de zi cu zi, nu poţi să fii liniştit şi să speri în mai bine când vezi şi asculţi ce se-ntâmplă cu „Guvernul Meu”, o alcătuire bezmetică de profitori de partid în care pesediştii „Lui” promit ce nu pot să facă, în care peneliştii „Lui” nu pot să facă ce-au promis, un guvern în care, prin comparaţie, udemeriştii par a fi o bornă de atins: stabilitate, inteligenţă, discurs, profesionalism. Nu c-ar ajuta la ceva, dar orişicât...

Partea bună a poveştii ăsteia altfel suficient de triste pentru o după-amiază de februarie e că dacă înveţi să trăieşti cu ăştia, moartea nu mai pare atât de rea. Te înveţi cu ea, cum ar zice Steinhardt. Şi te înveţi pentru că nu ai alternativă. Te uiţi în jur şi nu vezi decât întuneric. Lumină ioc. Defilează simpatizanţii legionarilor de la AUR, partid care vrea să conducă ţara, are candidaţi de premier şi preşedinte bine pregătiţi de propaganda rusă de la Sputnik să mâne „turma” ascultătoare, manipulată cu ortodoxie şi promisiuni mincinoase, spre Est...

Cel mai rău e că începi să-ţi pierzi încrederea în oameni. Nu poţi reacţiona optimist când, după 60.000 de morţi asociate Covid 19, încă mai auzi şi vezi delirul bisericos desfăşurat sub odăjdii şi pulpane analfabete: „Dacă aşa le-a fost scris, noi ce să facem?!”. De-aia, că aşa le-a fost scris, au murit ca proştii...

Tot de-aia, însă, bolnavii cronici nu mai au curaj să-şi trateze neputinţele în spitale pline de covizi majoritar nevaccinaţi. Stau pe la casele lor şi aşteaptă cu ochii la icoane ziua de mâine. Dacă vine, bine, dacă nu... Aşa a vrut Dumnezeu, aşa le-a fost scris...

Cu ei, cu aceşti ipochimeni troglodiţi care îşi imaginează că ştiu să conducă o ţară, să ofere o speranţă de viaţă unui popor, cu ei trăim şi, mai ales, cu ei suferim. Dar asta nici n-ar fi o foarte mare problemă dacă undeva, la un orizont cât de cât previzibil, s-ar ivi o lumină, o geană de cer albastru pentru cei care încă au viaţa înainte. Nu se vede, însă, nimic.

Drept pentru care, 700.000 de români, oameni în putere, inteligenţi şi creativi, declară că vor pleca din ţară în acest an. Ne vin, în schimb, 200.000 de indieni, irakieni, africani care fug de sărăcia extremă şi războiul din ţările lor. Dacă i-ar afecta în mod direct, măcar doi-trei miniştri ai Guvernului Meu ar trebui să protesteze împotriva „modificării echilibrului etnic”. Dar nu-i afectează, e mare nevoie de forţă de muncă, fie ea şi necalificată, nu ai de unde alege, te mulţumeşti cu ce pică.

Numai veşti bune v-am dat, este? Staţi, nu vă panicaţi, e loc de mult mai rău; am fost blând şi optimist, n-am zis nimic de Ucraina, de războiul de la graniţă, de polonezii şi ungurii care torpilează Uniunea Europeană, de numărul record al infectărilor cu Covid 19 din ultimele 24 de ore, de afacerile nesimţite ale „aleşilor” locali, de linşajul propus de lideri extremişti ai Opoziţiei neolegionare împotriva presei independente...

Dar să nu ziceţi că-s speriat de bombe, uite că am şi-o ştire care ne face mai tineri cu măcar 25 de ani: Agenţia Internaţională a Energiei a descoperit că se poate trăi mai bine, adică mai ieftin, fără gaz metan. Scăpăm de facturi mari, de presiunea şi şantajul ruşilor! Ne întoarcem la cărbunele strămoşesc, la mineri, mineriade, Iliescu, Cozma... Este c-am întinerit?!