Trece prin faţa casei noastre, spre şcoală, cu doi copii. E mama lor şi-i duce cinci zile pe săptămână la un km. distanţă, e circulaţie mare de maşini şi-i e frică să-i lase singuri. Când ea e la serviciu schimbul I, se duce cu copiii a bătrână, îi duce şi-i aduce. Ce ne-am face fără bunici? Oare ce fac cei care nu-i au la îndemână?

Complicat. Mă vede în curte şi-mi aruncă peste gard: „Greu cu şcoala asta, zic ăştia că-i gratuită da’ nici vorbă, am dat 400 de lei pentru ai mei, e 50 de lei manualul de matematică doar pentru un trimestru... Şi-aşa nu le au toţi, că n-are lumea bani, iar primarul nostru zice că primăria n-are fonduri pentru manuale, aşa că învaţă 20 de elevi pe 4 cărţi de limba română. Nu mai zic de fondul şcolii, de una-alta pentru fiecare de pe-acolo...“.

Bârfim amândoi guvernul şi pe cei care ne conduc fără să ştie încotro. E cumplit să n-ai speranţe de viitor în ţara ta, să-ţi îndrepţi mereu privirea spre alte zări, să aştepţi de la alţii ce-ar trebui să-ţi dea ai tăi. E dureros, dar asta ne e dat să trăim.

În Bucureşti, mai exact sectorul 5, cel al unui „onorabil“ făcător de spectacole grandioase (cred că-l cheamă Andronache, dar oricum n-are importanţă, toţi primarii Capitalei sunt pesedişti), onorabilul face cadou copiilor ceasuri de mână pe post de telefon mobil. Ceasuri deştepte. Dacă-l întrebi de ce, e fix pentru securitatea copiilor. În şcolile lumii civilizate se duc lupte pentru interzicerea telefoanelor mobile de orice fel, la noi e taman pe dos. Dar nu e singurul domeniu în care suntem pe invers, sper că înţelegeţi exact la ce mă refer...

Soarta primarilor e grea. Ei fac cadouri doar dacă-i ajută bugetul sau vreun partener amator de afaceri cu statul. Cu bugetul la primari e mai greu după ce şi-au mărit lefurile cât să le-ajungă lor şi urmaşilor. Cu partenerii de afaceri încă se poate, îi ajută domnu’ Liviu şi domnu’ Tudorel cu legile pentru protecţia hoţilor, cu amnistia, graţierea etc.

De cât creier ai nevoie ca să pricepi că ţara asta se duce dracului fără educaţie, fără învăţământ performant pentru toţi, nu doar pentru cei cu bani mulţi? N-ar trebui să fii acad. prof. univ. dr. ca să gândeşti de maniera asta. În şcoli cu patru manuale la 20 de elevi şi closetul în fundul curţii smartphone-ul le lipseşte copiilor... Sigur, ceasurile alea nu-s pentru fitecine, sunt doar pentru cei care pot, care primesc fonduri de la buget, care au prieteni în guvern sau la Partidul Conducător. În şcolile în care învaţă odraslele conducătorilor se permit smartphone-uri, în şcoala în care îşi duc mamele şi bunicii copiii de mână nu-i cazul, acolo încă se lucrează la canalizare şi la WC-uri care să nu se rupă sub tine.

O vreme nu m-a atras ideea că onorabilii noştri conducători de neam şi ţară lucrează pentru prostirea poporului, eventual pentru fixarea lui într-un jug din care să nu poată ieşi, vedea, vorbi. Am crezut că după Ceauşescu nu vor mai încerca şi alţii reţeta asta. Se pare că m-am înşelat: proştii, săracii, inculţii, naivii sunt electoratul perfect pentru unele dintre partidele noastre. Nu ai nevoie de mult efort, de mulţi bani, de mult farmec, ajung nişte primari isteţi ca să-i manipulezi. Ştiu un partid care s-a supranumit „partidul primarilor“. Problema e că atunci când se deşteaptă, poporul paşnic devine furios, rupe gardurile, se eliberează din jugul opresor şi calcă totul în picioare. Repetată de prea multe ori în istorie, figura asta nu duce la dezvoltarea şi prosperitatea naţiunii respective, iar „partidele primarilor“ clachează. Ceea ce s-a întâmplat şi la noi şi nu o dată – după cum, sunt sigur, se va vedea în anii ce vin. Nu suntem în stare să învăţăm din greşeli, le repetăm mereu, batem mereu pasul pe loc.

Ca să închei: grijă mare cu ceasurile deştepte la copii! Daţi-le, mai bine, tuturor elevilor manuale bune şi suficiente, învăţători şi profesori cu „aplicaţiune“, şcoli şi grădiniţe civilizate! Pe copilul căzut în buda din curtea şcolii nu l-ar fi ajutat în niciun fel smartphone-ul...