Dumitru Manolăchescu

Românii sunt nişte adepţi împătimiţi ai teoriei conspiraţiei, teorie care spune că nimic sub soarele care ne guvernează nu se întâmplă fără amestecul atent direcţionat al politicului. Au păşit primii americani pe Lună? Aiurea, regie de studio la Hollywood, lovitură de imagine a preşedintelui pentru electoratul debusolat... A fost omorât teroristul nr. 1 al lumii, Osama bin Laden? Fiţi serioşi, oameni buni, cum dracu de l-au dibuit taman acum, când Barack Obama are probleme în sondaje şi îşi adună fonduri pentru campania electorală?! Adică umblă serviciile de spionaj după Osama 10 ani de zile, de vreo patru ani chiar ştiu pe unde se plimbă şi-l pocnesc cu gloanţe-n cap tocmai la momentul oportun pentru preşedintele american... Aici nu-i lucru curat şi nici măcar nu ştim dacă poza aia cu mortul e chiar a teroristului, sau e o făcătură. Şi-apoi, să îi spună ei lui mutu că i-au aruncat cadavrul în mare, nu există aşa ceva, ăsta trebuia împăiat şi pus în vitrină în vreun muzeu, să sperie lumea, ca „organul” lui Terente...

Cam ăsta e nivelul percepţiei publice despre marile evenimente care se petrec pe Pământ, sub Pământ, pe Lună, în apă şi în aer. Orice face oricine, totul se interpretează politic în stil absolut personal, în conformitate cu realităţile şi nevoile din ograda proprie. Mai ţineţi minte când serviciile noastre de spionaj i-au recuperat pe ziariştii răpiţi de Haysam şi cumnatul în Irak? Au fost aduşi oamenii cu avionul acasă, teferi, dar în „afacere” era băgat şi preşedintele Băsescu, care aprobase să se dea o importantă sumă de bani pentru răscumpărarea gazetarilor ameţiţi, iar asta mirosea, nu-i aşa, a capital politic... Păi se întâmpla taman într-o perioadă de criză de imagine prezidenţială, cum să nu intre lumea la bănuieli?!

Şi-au început să se numere, să se cuantifice punctele câştigate de Traian Băsescu în sondajele de opinie pe spinarea „celor trei victime inocente ale luptei politice româneşti”... A reieşit, desigur, că dacă răpirea din Irak n-ar fi fost, nici Băsescu n-ar mai fi fost multă vreme preşedinte!

Staţi să vedeţi ce se-ntâmplă dacă apare, cumva, Omar Haysam-răpitorul pe la începutul anului viitor, care-i an electoral! Atunci să vedeţi urlete şi răcnete, din Carpaţi până la Marea cea mare, atunci să vedeţi acuzaţii de „viol politic” şi „manipularea pieţei electorale” de către ticăloşii de la Putere, în frunte cu insaţiabilul preşedinte Traian Băsescu...

Oricum o dai, la noi nu-i niciodată momentul potrivit. Pentru nimic. Nici pentru vreo lege mai dură, nici pentru reforme în economie, nici pentru mişcări în sistemul sanitar, de Justiţie etc. Dacă a început ceva, dacă cineva a avut îndrăzneala să mişte ceva în sistem, obligatoriu scopul pentru care a făcut-o poartă în el sămânţă electorală şi obligatoriu e prea dintr-odată, prea brutal, prea direct. La noi reformele se pregătesc în 30 de ani şi se aplică, treptat, în alţi 100. Cât să ajungă pentru bătaia de cap a „n”şpe generaţii de români, pe sub ferestrele cărora curge apa leneşă şi murdară care ne spală de ambiţii şi proiecte majore la Porţile Orientului.

La urma-urmei, are şi mocirla asta balcanică poezia ei, nu putem fi toţi nemţi, americani, suedezi, unguri... E nevoie şi de frumuseţea fatalistă a Mioriţei, nu doar de eficienţa pragmatică a pistolarilor văcari din Texas.