EDITORIAL - Obiceiuri proaste exportate în Parlamentul European
Dumitru Manolăchescu
Nu ştiu cum se face că proastele obiceiuri politice româneşti se propagă în Parlamentul European. După „spectacolul” lamentabil de corupţie şi neam-prostie oferit gratis de europarlamentarul PSD Adrian Severin, după alte prestaţii jalnice, provinciale şi penibile cu autori români la Parlamentul European, acum s-a trezit un alt pesedist, Ioan Enciu îl cheamă, să se certe în acelaşi Parlament cu colegul udemerist, Sogor Csaba.
Adevărul e că nici măcar parlamentarii ăştia europeni nu-s îngeri, uitaţi-vă cam cine reprezintă partidele din România acolo şi vă lămuriţi repede. Dar există nişte limite peste care n-ar trebui să treacă nici măcar nişte români grobieni şi necivilizaţi. Într-o comisie pentru libertăţi civile a PE erau audiaţi nişte miniştri ungari, situaţie în care deputatul Sogor Csaba li s-a adresat în limba maghiară. Nimic mai firesc, chiar dacă n-ar fi fost decât un gest de minimă curtoazie faţă de miniştrii unei ţări care asigură preşedinţia UE. Gestul, însă, a fost amendat de pesedistul Ioan Enciu, care i-a strigat udemeristului Sogor: „Vorbeşte, bă, româneşte!”.
Jalnic şi penibil, cum spuneam. La fel de jalnic a reacţionat şi cel interpelat, care s-a plâns oficial preşedintelui Parlamentului European, reclamându-l pe Enciu. Urât, o să ajungem de plânsul Europei, dacă nu cumva am făcut-o deja.
Obiceiurile proaste, grobianismul, intoleranţa (inclusiv etnică), corupţia şi toate celelalte se învaţă în România şi se exportă, apoi, în Parlamentul European şi în întreaga Uniune Europeană. Iar purtătorii de proaste exemple nu mai sunt ţiganii şi „căpşunarii”, cum ne-am obişnuit să ne scuzăm, ci chiar elita politicianismului românesc. Merci, popor, păi dacă elitele fac ce fac, ce pretenţii să mai ai de la alţii?!
Dovezile de infantilism, intoleranţă şi suficienţă politică se distribuie la pachet, din ţară. Aici şeful de partid al pesedistului Enciu, Victor Ponta, nu se ceartă cu şeful de partid al udemeristului Sogor, Kelemen Hunor. Dimpotrivă, împreună cu un alt şef de partid, liberalul Crin Antonescu, fac front comun împotriva tristelor figuri aflate la conducerea ţării. Iar frontul ăsta nu este doar o figură de stil, ci ameninţă să fie un front adevărat, pentru că aceste „ilustre” persoane sunt în stare de orice ca să-şi distrugă duşmanul politic, reprezentat de cuplul Băsescu-Boc. Ca să-şi atragă simpatia electoratului de dreapta şi a întârzia reformarea politică pe care o presupune reorganizarea administrativă propusă de PDL, Ponta, Antonescu şi Kelemen ameninţă cu proteste de stradă, nesupunere civică şi alte blestemăţii. În buna tradiţie grobiană pesedistă, imberbul Ponta produce fraza anului: „Nu mi-aş dori să mai văd un preşedinte al României plecând cu elicopterul de pe clădirea Comitetului Central”. E clar, ameninţarea şi agresivitatea discursului dau în clocot. Şi-atunci, cum să reuşească să vorbească civilizat, europeneşte, românul Enciu cu maghiarul Sogor când ditamai şefii de partid ai celor doi îl ameninţă cu fugărirea pe cerul patriei pe preşedintele României pentru că îndrăzneşte să se atingă de „drepturile” baronilor locali şi de „indivizibilul” Ţinut Secuiesc?!
Proastele obiceiuri politice româneşti se iau repede şi fac carieră chiar şi în pretenţiosul Parlament European. În acest timp, în ţară vânătoarea de voturi şi ura politică produc un război total, din care ei, politicienii, nu pierd niciodată şi noi, alegătorii, pierdem întotdeauna. Este o realitate care nu se va schimba nici într-o sută de ani, pentru că, după cum se vede, în politica românească lipsa de caracter şi civilizaţie se moştenesc.