Mulţi dintre voi doar au auzit despre „miliţieni” de la părinţi sau bunici. Miliţienii de ieri sunt poliţiștii de azi. Cu bunele și relele lor, dar nu despre ei va fi vorba acum. Îi aduc în discuţie pentru că „miliţiile” comuniste s-au răspândit și în instituţii cu care n-ar trebui să aibă de-a face.

Am văzut, de curând, un prefect PSD de Gorj care interzicea accesul femeilor cu fuste peste genunchi în instituţie. Un abuz în toată regula, aprobat însă de vechii „tovarăși”. Un gardian-miliţian de la poarta Prefecturii oprea femeile cu fuste prea scurte. Bă, ești prost?! Ce-o avea în cap prefectul ăla?! N-am auzit nicio vorbă de ocară la adresa lui de la șefii din PSD. Probabil l-au certat în șoaptă, să nu se-audă la electorat.

În 2017 revin obiceiuri vechi și proaste. O tânără din Arabia Saudită – că miliţieni nu sunt doar în România – a fost audiată la Poliţie pentru că purta o fustă peste genunchi. La ei n-ai voie să porţi fustele astea decât în anumite locuri. Dar ce-avem noi cu arăbeţii? În mod normal, nimic, noi suntem o civilizaţie europeană (?!), în vreme ce ei sunt un regat în Orient. Nicio legătură, la ei există un Comitet pentru păstrarea bunelor obiceiuri legate de niște tradiţii, inclusiv religioase, pe care noi nu le înţelegem. Un soi de paznici ai castităţii femeilor.

Dar iată că paznicii ăștia acţionează și la noi. „Miliţienii” se opun nu doar fustelor prea scurte într-o prefectură din Gorj, ci și noilor Cărţi de identitate, pe care Ministerul de Interne își dorește să le combine eficient cu cardul de sănătate. Adică să avem două acte într-unul singur, să nu ne mai complicăm. Făcând uz de transparenţă printr-o dezbatere publică asupra acestei intenţii, MAI a aflat cu această ocazie ceea ce eu, de pildă, știam de mult: o bună parte din populaţia acestei ţări trăiește în secolul 18. N-a ajuns la civilizaţia secolului 21. Prin urmare, fixată bine acolo de atâţia ani de subdezvoltare socială și culturală, un grup solid de cetăţeni români a protestat împotriva acestei cărţi de identitate dotată cu un CIP. Ce-i supără pe aceștia oameni: masoneria, 666, CNP-ul, alterarea credinţei în Cel de Sus și, în general, orice motiv religios pe care îl descoperă duminica la biserică. Plus undele electronice fatale emise de card care pătrund în creier și ne trimit direct la Necuratul, Ucigă-l toaca, Îmbârligatul – bunica le știa pe toate, eu nu mai ţin minte toate sinonimele pentru „drac”.

Nu știu dacă noul document electronic, despre care se vorbește încă din 2013, e făcut doar pentru a îmbogăţi vreo firmă de casă apropiată șefilor PSD. N-aș crede prea mult în varianta asta, chiar dacă de la partidul ăsta te poţi aștepta la orice. Dar dacă noua carte de identitate este mai completă, mai eficientă, conţine și cardul de sănătate – ce-aș putea să am împotriva ei?!

Recenta isterie publică pe tema asta surprinde, însă, o realitate românească deranjantă: nu doar biserica îndoctrinează și sperie oamenii, ci și alte instituţii ale statului – printre care, din păcate, se înscriu și unele din administraţia publică și chiar din sănătate, dacă mă gândesc la refuzul unor părinţi de a-și vaccina copiii pentru că așa au fost sfătuiţi de medic. În ce ţară trăim, în ce secol trăim? Ce pretenţii de „bune practici europene” avem noi, cu o populaţie manipulată și îndobitocită de politicienii-gardieni-miliţieni paznici ai proastelor obiceiuri tradiţionale?!

Ceva nu-i în regulă cu noi, am în minte și o altă poveste mioritică: jumătate din gospodăriile României au toaleta în fundul curţii, iar canalizarea și apa curentă înseamnă ligheanul și apa din fântâna de la capătul drumului. Și totuși, internetul și telefoanele mobile au pătruns până în cele mai ascunse locuri din ţară. Comunici cu cine și când vrei stând, tacticos, pe vine în buda turcească din fundul curţii. Bună treabă! Să ne mai mire că nu ești primită cu fustă scurtă în Prefectură, sau că încă mai credem în numerele interzise de Biserica ortodoxă?!

(Dumitru Manolăchescu)