Dumitru Manolăchescu

Adrian Ţuţu este un băiat timid, cu o haină second pe el, o şapcă, blugi şi tenişi. Portretul clasic al interpretului de hip-hop. De-aici încolo, însă, urmează diferenţele faţă de hip-hopul clasic.

A câştigat concursul „Românii au talent” şi m-am întrebat o vreme de ce el. Am aflat răspunsul la a treia încercare, adică în finală, când mi-am dat seama că lumea care l-a votat a apreciat nu prestaţia lui vocală, capitol la care băieţii clasaţi pe locurile 2 şi 3 în finală îi dau multe clase, ci mesajul, versurile spuse şi scrise de el, sincere şi cu rezonanţe patriotice curate. Un cu totul altfel de hip-hop, dacă e să vă uitaţi prin „literatura” de specialitate... Culmea e că mesajul unor versuri pornite din inimă despre părinţi şi ţară, vorbite în ritmul sacadat propriu hip-hop-ului, ar ridica sala în picioare mai repede decât orice discurs mustind de patriotism ieftin al vreunui politician ocupat să impresioneze audienţa cu gândul la voturi.

Băieţii ăştia trei, Ţuţu, Ianău şi Dinu, ar putea umple fără niciun efort orice scenă din România. Şi orice sală de spectacole, oricât de încăpătoare. Ar ocupa o scenă cât ţara! Secretul lor este îmbinarea talentului cu sinceritatea. Şi starea lor socială suficient de precară a avut un rol, românii sunt lesne impresionabili când e vorba de poveşti despre copii talentaţi şi părinţi plecaţi să-şi găsească norocul prin alte ţări... E o reţetă devenită clasică, aceea a copiilor crescuţi de bunici şi alte rude, în lipsa părinţilor aflaţi la muncă în Italia, Spania, Germania şi cine mai ştie pe unde.

Sigur, nu se poate concurs cu premii în România fără scandal. Aşa că vor avea parte şi cei trei băieţi de scandalul de rigoare, vor ieşi la rampă tot felul de zvoneri şi răspândaci care, desigur, ştiu ei de ce ăştia şi nu alţii, care au fost mult mai buni dar n-au avut „noroc”... Aiureli gen Televiziunea Poporului, care deja a venit cu contestatari, tembelisme care nu scad în niciun fel valoarea şi mai ales percepţia publică faţă de talentele celor trei, care au impresionat cel mai mult nu doar juriul, ci şi oamenii care au votat.

Iată că mândria de a fi român, un subiect mult dezbătut mai ales în Covasna, este şi leitmotivul versurilor lui Adrian Ţuţu. Iubirea de părinţi şi iubirea de ţară, de oamenii lângă care şi împreună cu care trăieşti, convieţuieşti. Simplu, nu-i nicio filozofie, e un mesaj uluitor de simplu, pe înţelesul tuturor. Nesofisticat şi sincer, dar cu atât mai convingător.

Spune, emoţionant, Adrian Ţuţu: „Să ai părinţi e un dar de la Dumnezeu”. Spuneam şi eu, la fel de sincer, cu o săptămână în urmă: „Copiii sunt cel mai frumos dar pe care Viaţa vi-l poate da”. Adevăruri strânse într-un mesaj care poate impresiona orice audienţă. Adevăruri de toate zilele, de toate nopţile, de toate vârstele. Familie, Ţară, Rădăcini – repetabile poveri ale existenţei fiecăruia dintre noi. Văzute sau nu, sesizate sau nu, poverile astea chiar există. Pe pământ, nu doar în gând...