Dumitru Manolăchescu Mirosurile neplăcute vin odată cu anotimpul cald. Dar nu e vorba doar de clasica transpiraţie, datorată, în bună parte, economiei de apă, spray şi săpun, ci e vorba mai ales de căţeii şi pisicile care locuiesc în apartamentele de la bloc. Am o vecină care posedă una bucată câine şi vreo 6-7 pisici, nimeni nu ştie exact câte or fi. Şi nu ştie pentru că nimeni nu îndrăzneşte să le calce pragul acestor oameni, e un miros cumplit, pestilenţial, care iese din locuinţă şi-o ia la goană pe scări...

Dumitru Manolăchescu

Mirosurile neplăcute vin odată cu anotimpul cald. Dar nu e vorba doar de clasica transpiraţie, datorată, în bună parte, economiei de apă, spray şi săpun, ci e vorba mai ales de căţeii şi pisicile care locuiesc în apartamentele de la bloc. Am o vecină care posedă una bucată câine şi vreo 6-7 pisici, nimeni nu ştie exact câte or fi. Şi nu ştie pentru că nimeni nu îndrăzneşte să le calce pragul acestor oameni,  e un miros cumplit, pestilenţial, care iese din locuinţă şi-o ia la goană pe scări... Îţi mută nasul, mai ales vara, pe căldură, şi te întrebi dacă nu cumva mizeria asta, întreţinută de nişte „iubitori” de animale iresponsabili, poate crea o situaţie vecină cu epidemia şi stresul.

Aşa că m-am bucurat aflând că proprietarii de câini de la bloc vor plăti pentru patrupedele conlocuitoare. E foarte bună ideea şi le sugerez celor care au avut-o să extindă taxa de 7 lei şi pentru pisici. Pentru că, din câte ştiu şi cu experienţa de pe scara de bloc în care locuiesc, pisicile fac mai mult deranj decât câinii, care-s mai curaţi şi măcar pot fi duşi la plimbare, să se uşureze afară.

Poate aşa vom mai scăpa de chinuri cu mirosurile insuportabile şi periculoase care ne însoţesc în aventura numită „viaţa la bloc”. Poate aşa „iubitorii de animale” (am folosit ghilimelele pentru că eu nu cred că un adevărat iubitor de animale le închide ziua într-un apartament de bloc şi le scoate noaptea să-şi facă nevoile pe spaţiile verzi, trotuare etc. – urmele se văd peste tot şi nu fac deloc o impresie de oraş curat şi îngrijit) îşi vor schimba maniera de a le întreţine, de a le proteja, păstrându-şi în acelaşi timp disponibilitatea pentru civism într-o urbe care nu excelează prin curăţenie.

E bine, de asemenea, că Asociaţia Eco Sepsi şi directorul Tega, Toth Csaba, vor avea grijă să amenajeze instalaţii speciale pentru rezolvarea problemei murdăriei lăsate de câinii cu stăpân (role cu pungi de plastic şi recipienţi pentru excremente). Sunt curios cât va dura până şi recipienţii, şi rolele cu pungi de plastic vor lua calea bordeielor din cartierele mărginaşe ale municipiului.

Rămâne întrebarea: dar cu pisicile, cu ele ce facem? Pe ele cine le bagă-n seamă? Că mizerie şi miros fac chiar mai mult decât câinii. Desigur, asta nu-i o fatalitate decât pentru stăpânii leneşi, care fac economie la apă şi nisip. De aceea încerc să-mi fac curaj că într-o bună zi, poate cu ajutorul Direcţiei Sanitar Veterinare, se va termina şi calvarul locatarului de la bloc, cauzat de lipsa de cultură, educaţie şi bun simţ a aşa-zişilor iubitori de animale.