Dumitru Manolăchescu Primarului nostru tânăr şi ferice pare să-i ajungă „ţinutul secuiesc”, după cum alţi „provinciali”, celebri nu pentru apucături autonomiste, sunt fericiţi pentru că au cazanul lor... Evident, e vorba de cazanul de ţuică al oricărui ardelean cumsecade. Nu-mi dau seama cum se poate declara fericit şi mulţumit de sine un primar al unui oraş sărac, reşedinţă de judeţ sărac. Aici ceva nu se potriveşte, pentru că dl. Antal Arpad nu este o persoană care să se mulţumească cu atât de puţin pentru comunitatea pe care o păstoreşte.

Dumitru Manolăchescu

Primarului nostru tânăr şi ferice pare să-i ajungă „ţinutul secuiesc”, după cum alţi „provinciali”, celebri nu pentru apucături autonomiste, sunt fericiţi pentru că au cazanul lor... Evident, e vorba de cazanul de ţuică al oricărui ardelean cumsecade. Nu-mi dau seama cum se poate declara fericit şi mulţumit de sine un primar al unui oraş sărac, reşedinţă de judeţ sărac. Aici ceva nu se potriveşte, pentru că dl. Antal Arpad nu este o persoană care să se mulţumească cu atât de puţin pentru comunitatea pe care o păstoreşte. Chiar dacă nu reuşeşte să asfalteze o stradă în Sf. Gheorghe nici în trei ani, sunt sigur că primarul Antal îşi doreşte tot ce e mai bine pentru sine şi pentru ceilalţi.

Din păcate, n-a reuşit să găsească drumul spre bunăstarea comunităţii. Asta, să zicem, ar mai fi cât de cât suportabilă, dar n-o să pricep nicicum de unde fatalismul d-lui Antal, care este de părere că „dacă noi vrem să trăim în sărăcie, atunci trebuie să fim lăsaţi să trăim aşa cum vrem”. Nu ştiu dacă am citat exact vorbele primarului nostru, dar ideea asta era. Cu alte cuvinte, să fim lăsaţi în Ţinutul nostru Secuiesc, că după aia ne descurcăm noi, vor veni ungurii să ne ajute că nu degeaba visăm în limba maghiară...

Cred că multe se leagă de îndelung aşteptatul ajutor al patriei-mumă. Prea multe. Aşa s-a întâmplat şi când cu privatizările în judeţ, pe care acum dl. primar le acuză aiurea, uitând că unul din „ţeparii strategici” ai privatizărilor din Covasna s-a numit Ede Erdely... Sigur, nu era din Ungaria, era (şi este, doar că şi-a pierdut urma prin Braşov...) secui de-al nostru, pentru că ungurii n-au prea investit într-un judeţ-problemă cum a fost şi cum este Covasna. Au intrat, în schimb, pe firul ţepelor strategice unii precum Cătălin Chelu şi, ceva mai recent, Ioan Niculae. Ţepe, ţepe, ţepe, şi Ion, şi Ede...

Revenind la „am cazanul meu şi sunt fericit”, vreau să-i spun d-lui primar Antal că pe mine şi pe încă 80% din populaţia judeţului (fără deosebire de naţionalitate, să fie clar...) nu ne-a întrebat nimeni dacă ne place să trăim în sărăcie doar pentru că avem „norocul” să aparţinem unei entităţi administrative inexistente numite Ţinutul Secuiesc. Aşa încât n-am prea înţeles pe cine reprezintă dl. Antal când se laudă cu apetenţa „noastră” pentru sărăcie, dar cu Ţinut... Adevărul e c-ar fi interesant de ştiut câţi secui ar dori să trăiască într-un Ţinut Secuiesc condamnat la sărăcie şi câţi într-o Regiune Braşov prosperă şi îndestulată pentru toţi locuitorii ei? (Mă rog, poate nu pentru toţi, dar sigur pentru cei care au idei şi nu le e frică de muncă). Eu nu cred că secuii ar alege sărăcia perpetuă, fatalismul mioritic s-a născut, totuşi, în Vrancea... Nu cred, de asemenea, că oamenii de rând ţin la fel de mult ca politicienii la puritatea etnică a Ţinutului Secuiesc.

Cât despre naţionalitate şi cetăţenie, alte două subiecte gingaşe abordate fără complexe de dl. primar Antal Arpad, cred că n-are nimeni nicio treabă cu limba în care visezi, după cum merg lucrurile în lumea asta eu i-aş sfătui pe toţi amicii mei să se străduiască să viseze în limba chineză... Important e ca, indiferent în ce limbă visezi, să fii loial ţării al cărei cetăţean eşti şi să respecţi legile acelui stat. Restul sunt vorbe şi politichie.