Nu poţi fi perfect obiectiv când ataci un subiect de natură politică într-un editorial. Îmi asum această afirmaţie şi consecinţele ei, recunoscându-mi limitele impuse de natura subiectivă a oricărei scrieri. Este unul din motivele pentru care apreciez cu atât mai mult intervenţiile civilizate de pe site-ul Observatorului de Covasna; de fapt, îi apreciez în cel mai înalt grad pe cei care, chiar dacă nu sunt de acord cu părerile mele şi mă contrazic, o fac încercând să argumenteze şi fără să mă înjure.

Acestor oameni şi numai lor vreau să le spun cele ce urmează. Anume că:

*N-am nicio treabă cu PDL, nu sunt membru al acestui partid, iar cu nepotul meu, preşedinte de organizaţie judeţeană a acestui partid, vorbesc orice în afară de politică, tocmai pentru că ştiu ce repede se strică bunele relaţii când încep dezbaterile politice *Am prieteni prin toate partidele, nu pot să renunţ la ei doar pentru că partidul din care fac parte guvernează. Unii care spun tot soiul de măscări despre mine pe site ştiu foarte bine asta, cu atât mai mult cu cât mi-au fost vreme de câţiva ani foarte aproape, lucrând în aceeaşi clădire (nu-i aşa, stimabile Dan, Gogu sau cum te mai cheamă?) *N-am nicio relaţie de afaceri cu vreun partid politic, iar despre a fi plătit pentru ce scriu nici nu se pune problema. Nu pot fi, deci, influenţat în niciun fel, iar cine crede contrariul înseamnă că nu mă cunoaşte sau vorbeşte în necunoştinţă de cauză *Părerile exprimate în editorialele pe care le scriu sunt ale mele şi nu mi le dictează sau sugerează nimeni. Bune, proaste, convenabile unora, neplăcute altora, astea sunt, sunteţi liberi să fiţi sau să nu fiţi de acord cu ele. Aşa gândesc eu şi încerc întotdeauna să fiu corect cu mine şi cu ceilalţi. Uneori reuşesc, alteori, se pare, nu. Desigur, oricine poate să mă combată, inclusiv în Observatorul de Covasna, cu condiţia să o facă în termeni urbani şi, dacă e posibil, cu argumente. Altfel, de înjurat un partid politic aflat la guvernare într-o perioadă de criză economică e foarte uşor, după cum la fel de simplu e să-i beşteleşti pe cei care au trăit şi au muncit în comunism, acuzându-i cu nemotivată superioritate şi falsă tărie de caracter de pupincurism şi colaboraţionism. Mă întreb cum vor fi judecaţi peste 20-30 de ani cei care fac acum pe investigatorii într-o fundaţie aparţinând unui fost informator dovedit al Securităţii, devenit peste noapte mogul de presă şi apărător al celor abuzaţi de statul român... *Ce-mi place cel mai mult e că mulţi dintre cei care mă combat cu injurii grosolane şi suveran dispreţ sunt încartiruiţi politic... Păi nu?! Pot să scriu orice despre oricine, cu condiţia ca despre partidul din care ei fac parte să zic numai de bine, eventual să tac adânc.

În rest, îi asigur de tot respectul meu pe cei care reuşesc să susţină, fie şi sub scutul protector al anonimului altfel uşor de descifrat, un discurs public argumentat şi civilizat.

(Dumitru Manolăchescu)