Dumitru Manolăchescu Deputaţii şi senatorii noştri încep să semene din ce în ce mai mult cu adunătura neputincioasă numită Marea Adunare Naţională de pe vremea lui Ceaşcă. Măcar ăia nici naveau prea multe de spus, totul era oricum dinainte hotărât, ei erau doar decorul de care avea nevoie primul bărbat al ţării. În vreme ce ăştia chiar se cred reprezentanţii poporului! Uitaţi-vă doar cu câtă nesimţire şi aroganţă se dau ei în bărci, de dimineaţă până seara, pe la televiziuni, de parcă studiourile TV ar fi locul lor de muncă.

Dumitru Manolăchescu

Deputaţii şi senatorii noştri încep să semene din ce în ce mai mult cu adunătura neputincioasă numită Marea Adunare Naţională de pe vremea lui Ceaşcă. Măcar ăia nici naveau prea multe de spus, totul era oricum dinainte hotărât, ei erau doar decorul de care avea nevoie primul bărbat al ţării. În vreme ce ăştia chiar se cred reprezentanţii poporului! Uitaţi-vă doar cu câtă nesimţire şi aroganţă se dau ei în bărci, de dimineaţă până seara, pe la televiziuni, de parcă studiourile TV ar fi locul lor de muncă. Dacă i-ar întreba cineva, precis ar spune că n-au ce face la Parlament şi, ca să nu piardă inutil vremea prin Capitală, îşi colorează imaginea la televiziuni.

Şi în timp ce parlamentarii PSD, de pildă, recrutează prostituate minore pe post de gheişe pentru aventuri în Deltă şi alte plăceri carnale oferite potenţilor mai mult sau mai puţin tineri, iar cei ai PNL îşi văd de afacerile proprii, ca orice liberali care se respectă, parlamentarii Puterii nu reuşesc să se strângă cu toţii la şedinţe, pentru a avea cvorum şi a putea să adopte nişte legi absolut necesare ţării. E de râsul curcilor când îi auzi şi pe unii, şi pe alţii, cum fac aşa, de-ai dracului, atmosfera din parlament irespirabilă. Opoziţia nu intră la şedinţele prezidate de preşedinta Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, pentru că respectiva ar fi furat nişte voturi. Dar, desigur, când vine vorba să-şi ia leafa nesimţită, deputaţii noştri senghesuie precum credincioşii la moaştele Sfintei Parascheva... Senatorii se strâng cu ceva mai multă tragere de inimă, ei n-au un hoţ preşedinte, Mircea Geoană n-a furat nici voturile senatorilor, nici pepenii dăbulenenilor, dar acolo Puterea nu are majoritate, aşa că nu pot adopta nici o lege...

Aşa că, în lipsă de altceva mai bun de făcut, parlamentarii se dau în bărci pe banii noştri, merg prin ţări străine, le fuge gândul – şi nu doar gândul... – spre vinovate plăceri (aici se ilustrează în mod deosebit tineretul PSD, în frunte cu tandemul Robert Negoiţă-Nicu Bănicioiu), adică încearcă şi ei să aibă oarece activităţi, să nu zică electoratul că i-a trimis degeaba la Bucureşti.

Şi nimeni nu poate face nimic să-i mâne la lucru. Nimeni! Preşedintele Băsescu? Aiurea, el zice, el aude, nu mai convinge pe nimeni după ce-a zis că s-a scârbit de politică şi va renunţa la orice funcţie după încetarea mandatului prezidenţial. Nici pedeliştii lui nu-l mai ascultă decât cu un sfert de ureche şi numai atunci când sfertul acela nu este ademenit de cântecele unor sirene care înoată în Marea Promisiunilor Opoziţiei. Premierul? El este demult considerat omul de sacrificiu, viitorul politic al d-lui Boc este unul lipsit de orice perspectivă, mai întunecat chiar decât relaţia Crin Antonescu – Victor Ponta. Despre preşedinţii celor două camere nici nu merită să vorbesc, ei nu mai au demult nicio credibilitate.

Şi-atunci ce-i de făcut pentru a aşeza pe un făgaş normal activitatea legislativă a ţării? Ne trebuie o mână de fier, nui aşa? Sigur că ne trebuie, dar cine pe mâna cui se dă? Eu aş propune ca ţărişoara noastră să fie condusă de Curtea Constituţională. Oameni vrednici, specialişti în orice, oameni cu moralul ridicat de nişte lefuri uriaşe... Să mai terminăm cu parlamentarii din Marea Adunare Naţională de la Casa Poporului, ce atâţia preşedinţi, şefi de comisii şi tot soiul de linge-blide pe coridoarele Parlamentului şi prin cabinetele din judeţe? Şi nici de şef de stat n-am avea nevoie dacă tot avem soborul de 9 oameni care alcătuiesc Curtea Constituţională. Problema e cine să voteze o asemenea posibilă iniţiativă legislativă, din moment ce parlamentarii nu se dau duşi cu niciun chip la serviciu?! Navem nicio şansă să-i vedem lucrând până în 2012, când se vor trezi la realitatea campaniei electorale şi vor veni să vă cerşească voturile. Poate învăţăm ceva, totuşi, din ce ni sentâmplă şi nu mai punem botul ca orbeţii la toate vorbele şi gesturile măsluite.