Dumitru Manolăchescu

Mi-e greu să pricep ce vrea cu el şi cu noi Mircea Geoană. Mie, român pur-sânge, autoflagelarea preşedintelui Senatului României îmi dă fiori reci. Pentru că, sigur, dacă nu-i masochism e autoflagelare şi finalul e oarecum acelaşi, cu toate că scopurile diferă. Aşadar, ce-a căutat Geoană să se bage-n seamă exact la un an de la alegerile care l-au consacrat în memoria românilor ca un prezidenţiabil penibil? Cea vrut să ne spună el băgândul într-o mare încurcătură, ca să nu zic un mare rahat, pe Victor Ponta, preşedintele PSD? Cui credea Geoană că-i va folosi exerciţiul de memorie în care el apărea ba naiv, ba nepregătit, ba întârziat...? Aţi aflat, desigur, despre cum şi în ce fel hodoronctronc şi-a amintit Mircea Geoană despre jenibilul episod din scurta sa viaţă de candidat prezidenţial în care, în loc să meargă să doarmă, să se odihnească, obligatoriu lângă nevastă-sa, că altfel nu suna deloc bine, s-a dus să se relaxe ze taman la Sorin Ovidiu Vântu acasă. E clar că un asemenea episod, cu un asemenea final, te marchează pentru toată viaţa. De aceea aş zice că Geoană trebuie înţeles.

Mai grav este că omul ăsta a fost şi este încă al doilea om din ţară, ar fi vrut să primească onorul Armatei României, de 1 Decembrie, noroc că TraianBăsescu a gândit cu anticipaţie şi l-a desemnat pe premier pentru treaba asta. Cum să te reprezinte la un asemenea nivel un înalt demnitar care nu s-a despărţit, mental, de urmările nefericite ale unei campanii electorale petrecute cu un an în urmă?! Războiul - iscat, culmea!, de însuşi Mircea Geoană - ar trebui tranşat rapid de Victor Ponta în favoarea grupării care conduce acum PSD. Altfel, flacăra violet care l-a pârjolit pe Geoană se va abate şi asupra partidului pe care acest „prostănac” – îmi pare rău, n-am alt cuvânt şi de aceea folosesc argumentul preşedintelui de onoare Ion Iliescu – îl va duce în derizoriu mai curând decât îşi poate imagina echipa lui Victor Ponta.

Jurnaliştii de investigaţie, ca orice oameni „normali”, se chinuie să găsească tot felul de legături absconse între Geoană, Vântu, Nicolae Popa- FNI, Băsescu, Voiculescu şi alţi tipi chitiţi pe afaceri politice subterane. Eu n-am treabă cu investigaţiile, dar îmi dau cu părerea că din scenariile astea lipsesc „Mihaela dragostea mea” şi magia neagră. Cum altfel să-l fi suportat un an de zile sărmana femeie pe cel care-a fost la câteva mii de voturi de funcţia supremă în stat? S-o fi iluzionat că omul ei face şi drege pentru ţară acolo, la Senat, dar văzând că nu şi nu, că-l ia Vântu din pat noaptea, în somn, şi dus rămâne Mircea până „la loc comanda”, că nici la serviciu nu se duce, nici onorul nu-l primeşte, păi s-o fi săturat şi doamna senator de-atâta nesiguranţă şi-o fi trecut în pluta care merge în sensul curentului...

„Cherchez la femme” zice jurnalistul de investigaţii francez când e vorba de rezolvat un caz de crimă cu premeditare complicat, din care nimeni nu câştigă nimic. E clar, dacă nu-l introducem, ca de obicei, pe Băsescu în ecuaţie, rămâne doar „la femme”.

Fatală chestie! Fatală, înainte de toate, pentru Mircea Geoană. Nu ştiu cine a fost şi dacă a fost o femeie fatală la mijloc, dar e clar că flacăra violet l-a atins cu repetiţie pe preşedintele Senatului. Ce-l mai ţine încă activ în viaţa politică este, fără îndoială, chiar funcţia evocată, pe care PSD nu-şi poate permite s-o piardă. O fi suficient?!