Covăsnenii și-au pierdut speranțele și așteaptă cu teamă viitorul

Februarie e ultima lună de iarnă a calendarului și măcar teoretic ar trebui să ne îndreptăm spre primăvară. O perioadă în care totul renaște și în care, de obicei, chiar și oamenii devin mai optimiști, mai încrezători. Încă la început de an, firesc ar fi să ne facem planuri și să privim cu speranțe spre ceea ce urmează. Realitățile sociale și cele politice însă, viața de zi cu zi, lupta continuă pentru ceea ce se numește supraviețuire și un trai decent în majoritatea cazurilor, ne-au transformat însă în niște pesimiști irecuperabili. Sau cel puțin asta reiese din ceea ce spun oamenii simpli atunci când sunt întrebați despre cum văd ei viitorul apropiat.

Îngrijoraţi de viitor...

Pe Ioan Gavrilă l-am găsit la cafeaua de dimineață într-un local din oraș. Omul s-a arătat îngrijorat de viitor și ne-a mărturisit că nu are nicio speranță de mai bine.

„Bine nu va fi, că nu văd ce ar putea fi mai bine. Locuri de muncă nu sunt, prețurile tot cresc, tinerii își iau lumea în cap și pleacă. Pe plan local, la fel – nu văd dezvoltare sau ceva de bine... UDMR, care conduce aproape totul în Sfântu Gheorghe și în județ, se plânge că nu mai e la guvernare, dar sincer eu nu am simțit niciun bine cât au fost acolo. Au fost atâta vreme la guvernare, puteau atrage investiții, inclusiv din Ungaria, că și așa se laudă cu relațiile de acolo – unde sunt investițiile...? Să fim serioși, nu are ce să se întâmple bine în acest an, ci poate că va fi chiar mai rău decât anul trecut”, spune bărbatul.

„Eu sunt sceptic și nu cred că va fi mai bine decât până acum și asta din multe motive: instabilitatea politică va apărea, căci ce vedem acum la conducerea țării e aparent solid, dar nu cred că va merge. Plus că economia nu va merge deloc mai bine, pentru că românii noștri nu știu deloc să muncească; știu să muncească doar când merg afară, unde îi constrânge sistemul. Ne învârtim în jurul cozii: oamenii nu pot fi plătiți mai bine în țară pentru că munca lor e neproductivă... Cred că relațiile sociale interetnice se vor degrada în momentul în care vor începe discuțiile serioase pe regionalizare – pentru că unii văd într-un fel, alții altfel. Astea vor genera tensiuni pe care sper să știm să le gestionăm cu toții... Acum depinde și la ce nivel cultural discutăm – oamenii cu un nivel cultural mai ridicat nu sunt atât de ușor influențabili, dar când ești mai simplu ești și mai sensibil la probleme de acest gen, probleme false până la urmă, căci nu astea ne plătesc facturile”, ne-a declarat un bărbat în vârstă de 45 de ani, angajat în Ministerul Administrației și Internelor.

„Cei mai săraci și mai prăpădiți”

În vârstă de 65 de ani, domnul Stelian spune că nu vede ce s-ar putea întâmpla bun în acest an, după de ani de-a rândul totul a mers din rău în mai rău.

„Am senzația că suntem câteva milioane de români care trebuie să-i ținem pe cei câțiva care au o viață îndestulată... Fără politici sociale reale, fără un TVA adecvat alimentelor – așa, ca în orice țară europeană, fără respect față de bătrâni și fără prețuire pentru copii, nu prea avem unde ajunge... Aici în Covasna e și mai rău, asta simt eu – locurile de muncă sunt puține și se obțin fie pe pile, fie pe alte considerente. Multe chestiuni se rezolvă „etnic”, că adevărul e că dacă ai nume unguresc ai mai multe porți deschise – cine nu vrea să recunoască asta fie o duce foarte bine, fie e ipocrit. Nu mă doare pe mine că nu mai e UDMR la guvernare, că n-o fi la putere la București, dar aici tot ei fac jocurile. Și le-au făcut așa de „bine” în ulimii ani că am ajuns cei mai săraci și mai prăpădiți, dar mândri că suntem secui. O varză totală în țara asta și am o singură satisfacție: că n-am prins vremurile astea tânăr fiind. Poate că sună egoist, dar asta e, măcar noi, pe vremea lui Ceaușescu, ne-am permis o casă, am avut de lucru, ne-am mai dus la mare... alimentele erau pe cartelă, dar nu muream de foame – azi sunt pe toate rafturile și se strică acolo că n-are lumea cu ce să cumpere”, ne-a spus bărbatul.

Costel Buzdugan este taximetrist, dar spune că ar lăsa și mâine meseria asta care mai mult îi mănâncă nervii și sănătatea și care nu-i aduce prea mari satisfacții. Mai ales că, în ulima perioadă, cu taxiul mai merg doar cei care se grăbesc foarte tare sau oamenii care sunt bolnavi și pur și simplu nu mai pot umbla pe jos – veniturile oamenilor fiind foarte mici, preferă mersul pe jos sau cu mijloacele de transport în comun.

„Părerea mea este că am început destul de rău anul – lumea se plânge că banii nu ajung de la o lună la alta, oamenii nu au cu ce plăti cheltuielile, bătrânii nu au bani de medicamente. Nu am speranțe de mai bine ci doar previziuni sumbre în legătură cu viitorul… Nu mă interesează cine e la putere, că politicul oricum nu are grijă de noi ci își vede interesele proprii, personale, de grup și familiale”, spune omul.

Prejudecăți ce țin de etnie

Adriana Cristea are 33 de ani și nicio speranță de mai bine, în ciuda tinereții și a optimismului care, cel puțin teoretic, ar trebui să o caracterizeze.

„Nu văd lucrurile bine pentru mult timp de acum încolo. Am început anul cu datorii, nu ne mai ajungem cu banii, chiar dacă facem ore suplimentare și economii... În Sfântu Gheorghe cred că situația e mai urâtă decât în alte orașe, aici nu există perspective reale pentru nimeni și oamenii sunt închistați în prejudecăți ce țin de etnie. Aud tot mai des că UDMR se revoltă că nu mai e la guvernare, dar sincer vă zic că eu n-am dus-o mai bine și nici nu m-a încălzit cu nimic atunci când era la guvernare. Și nici nu pricep ce se tot plâng atâta, că aici în județ oricum tot ei sunt șefii. Toate scandalurile astea etnice sunt perdele de fum și praf în ochii proștilor, căci oamenii sunt mai interesați de plata facturilor și de cum trec de iarna asta și mai puțin de prostiile lor etnice”, este de părere Adriana.

Maria, o femeie de 43 de ani, ne-a spus că după cum a început anul, nu o vom duce mai bine în 2013, ba dimpotrivă.

„Nu văd ce s-ar putea schimba. Situația este din ce în ce mai rea. Locuri de muncă nu sunt, prețurile cresc, așadar mergem tot mai adânc, nici vorbă să o ducem mai bine. Pe plan politic consider că este haos total. Cred că faptul că UDMR nu mai este la guvernare este un dezavantaj pentru noi, cei din această zonă a țării pentru că totuși, au făcut ceva. Faptul că ei și-au umplut buzunarele este cu totul altă poveste, însă unele beneficii au simțit și oamenii de rând, și aici mă refer în primul rând la drumuri. Ca o concluzie, eu mă aștept la un an cât se poate de prost” – ne-a declarat Maria.

„Firmele sunt practic sufocate”

Ciprian Hugianu lucrează într-un domeniu în care este în contact permanent cu agenții economici, şi spune că anul 2013 a început prost.

„Simt în fiecare zi cum firmele sunt practic sufocate și se închid una după alta. Magazine, dar și firme de prestări servicii își închid porțile în fiecare zi. Acest lucru înseamnă pierderea locului de muncă pentru oameni și implicit sărăcie. Politicienii se ceartă, țara o duce rău, dar ne ocupăm cu prostii. Sincer mă deranjează foarte tare faptul că se generează probleme artificiale, care sunt lung mediatizate, pentru că sunt un pacifist convins și nu suport conflictele de niciun fel. Economic, cultural, moral societatea este în impas, iar în situația actuală nu văd ce ar putea aduce o schimbare în bine. Eu și familia mea încercăm să ne descurcăm, sper să și reușim. În rest… Dumnezeu cu mila” – spune bărbatul.

Koncz Árpád, un pensionar din Sfântu Gheorghe, este convins că anul acesta va fi la fel cum au fost ultimii doi ani, și la fel cum va fi și anul următor. „Problema cea mai mare este faptul că oamenii nu gândesc. În societate domină o stare de neliniște, motiv pentru care oamenii sunt asemenea oilor, se iau unul după prostia celuilalt. Vedeți, în politică este la fel. Nu există la ora actuală un partid politic care să fie diferit de celelalte. Fiecare cum ajunge la ciolan, îl ia numai pentru el. Pe plan economic, situația ultimilor doi ani va continua și în 2013, ba chiar și în 2014. Sper ca măcar după aceea să mergem în sus și să revenim pe tendința de creștere. Dar până când toată lumea bagă capul în pământ și e depresivă, iar politicienii vor de toate numai pentru ei, acest lucru nu se va întâmpla” – este de părere pensionarul.

Tineri, bătrâni sau oameni de vârstă mijlocie – cu toții par deznădăjduiți și neîncrezători. Politicul nu mai reprezintă nici măcar fascinația temelor de discutat la un pahar de vorbă. Nesiguranța zilei de mâine, scandalurile etnice, lipsa perspectivelor și un mare val de neîncredere – asta pare să ne caracterizeze și să ne facă să uităm să ne bucurăm de lucrurile simple.