Într-un apartament din centrul oraşului Întorsura Buzăului se nasc poezii, epigrame sau povestiri în fiecare zi. Nu am ştiut acest lucru, până nu l-am întâlnit personal pe cel care le dă viaţă. Victor Manole are 68 de ani şi o experienţă de viaţă greu de egalat. La fel de greu de egalat este şi numărul de poezii pe care acesta le-a scris de-a lungul vieţii sale: peste 2.500. În plus, numele său apare pe 10 volume de poezii şi proză.

Chiar dacă la viaţa lui a avut meserii variate, de profesor, lăcătuş mecanic, inginer sau executor judecătoresc, pe care le-a desfăşurat în mai multe locuri din ţară (Tulcea, Făgăraş, Buzău, Întorsura Buzăului şi altele), un lucru a rămas neschimbat: iubirea pentru artă.

Victor Manole şi-a descoperit pasiunea pentru aceasta încă din copilărie. Chiar dacă a urmat ani mulţi de şcoală în domeniul ingineriei, dar şi în cel al justiţiei, iubirea pentru frumos, pentru artă, respectiv pentru creaţie nu s-a stins nici o clipă, ba se aprinde pe zi ce trece tot mai tare. În prezent, sub numele lui sunt publicate 10 cărţi, atât proză, cât şi poezie. Am aflat că se împacă frumos şi cu pictura, dar şi că afecţiunea cea mai mare o are pentru poezie. Peste 2.500 de poezii au prins viaţă din mâna lui Victor Manole, iar dintre acestea circa 400 au fost publicate în diverse ziare, reviste şi volume.

Pasiunea pentru poezie, încă din copilărie

Victor Manole s-a născut în 19 aprilie 1948. „Copilăria mi-am făcut-o la sat. În Sabangia din comuna Sarichioi, aparţinătoare judeţului Tulcea”, spune Victor Manole.

Prima sa poezie a văzut lumina tiparului în anul 1980, în paginile unui ziar din Tulcea, dar a început să scrie încă din copilărie. „Când eram copil nu era satisfacţie mai mare pentru mine, decât aceea să primesc aplauze după ce recitam o poezie scrisă de mine. Acum, o bucurie foarte mare este atunci când omul mă înţelege. Să ştiţi că eu nu scriu metaforic, scriu de la suflet la suflet, pe înţelesul tuturor”, mi-a spus scriitorul care de mai bine de 25 de ani s-a stabilit la Întorsura Buzăului.

„Nu scriu poezii spre laudă. Poezia e o artă. Chiar dacă nu atingem punctul desăvârşit al artei, pentru mine e o plăcere. Aşa mă exteriorizez eu. Partea frumoasă din interiorul meu este prezentată în exterior prin poezie”, a mai completat scriitorul, care nu a ezitat să mai spună: „Eu cred că orice om este poet, dar mai ales noi, bărbaţii. Nu cred că există vreunul care să nu fie poet, mai ales în relaţia cu o femeie. Numai însuşi cuvântul „te iubesc” poate să fie titlul unei poezii”.

Volume publicate

Din anul 2011 şi până anul acesta, Victor Manole a publicat 10 volume. „Gânduri şi versuri despre lume şi viaţă (2011), „Nostalgie” (2011), „Trandafirii iubirii” (2011), „Anotimpuri” (2011), „Puterea cuvintelor” (2011), „Raiul începe pe Pământ” (2012), „Sunt şi eu” (2012), „Întuneric cu lună” (2012), „Masa tăcerii” şi „Cuvinte potrivite” (2016). Din 2014, întorsureanul a câştigat calitatea de membru cu drepturi depline în Liga Scriitorilor din România, filiala Braşov.

„Cred că dacă tata ar trăi, ar fi mândru de mine. Ar spune că nu m-a bătut degeaba”, a spus amuzat Victor Manole.

Despre viaţa la Întorsura Buzăului

La Întorsura Buzăului Victor Manole a venit acum aproximativ 25 de ani, datorită soţiei sale. „Când cauţi şi găseşti o femeie care are multe lucruri în comun cu tine, atunci pui punct şi te decizi. Nu verigheta de pe deget marchează o căsnicie, ci omenia dintre cele două părţi, adică respectul reciproc şi dragostea. Puţini înţelegem că dragostea este completă doar atunci când iubim tot ce este în jurul nostru. Cuvântul „dragoste” este foarte mare şi are multe înţelesuri”, spune acesta.

„Mi-e drag oraşul Întorsura Buzăului. Îmi place mai ales datorită oamenilor de aici. Sunt de cuvânt şi serioşi. Ceea ce nu îmi place este faptul că deşi oraşul are o aşezare extraordinară şi este aerisit, nu se promovează suficient. Nici de cultură nu se ţine cont. Un exemplu este chiar clădirea abandonată din centru, care trebuia să fie un spaţiu de cultură. Acum este în paragină, a nimănui. Acolo s-ar fi putut face foarte multe lucruri. Putem să educăm tinerii. Mi-aş dori ca aici în zonă să văd un parc, unde mamele îşi iau puişorii şi se plimbă cu ei. Din păcate avem nişte bucăţele de parcuri pline cu câini. Copiii nu mai au loc să se joace, să stea afară, în sânul naturii. Creştem nişte „păsări în colivie”, iar acest lucru este dureros”, a mărturisit Victor Manole.

„Doar o gândire”, de Victor Manole

Deşi s-ar putea spune foarte multe despre viaţa, cariera şi experienţele scriitorului din Întorsura Buzăului, creaţiile sale sunt cele mai în măsură să vorbească despre dânsul.  „Doar o gândire” este una din miile de poezii create de Victor Manole:

„Sunt o umbră/ Un foc de paie,/ Sunt o secundă/ O clipă vioaie. //  Fum de ţigară/ Un nor de ploaie, / Rază de Soare / Model de floare. // Sunt strop de rouă, / Ceaţa prin zare,/ Brumă pe iarbă, / Pasăre călătoare - // Timpul ce trece, / Viaţa ce trece,/ Nu am cuvinte, / Mă lasă rece. // Stau împietrit / Mut de uimire, / Privesc că sunt / Doar o gândire.”