Victimele Holocaustului din fostul judeţ Haromszek (Trei Scaune), actualul Covasna, au fost comemorate, luni, la Sfântu Gheorghe, la împlinirea a 81 de ani de la deportarea în lagărele naziste.

Evenimentul a avut loc în Parcul Memorial al Holocaustului din municipiu, cu participare a elevilor, cadre didactice, oficialităţi locale şi reprezentanţi ai comunităţii evreieşti din judeţ, care au adus un omagiu celor 611 evrei deportaţi în mai 1944, printre care şi 52 copii, ucişi în lagărul de la Auschwitz.

„În 3-5 mai 1944, evreii din judeţul Trei Scaune şi din Ciucul de Jos au fost ghetoizaţi în Sfântu Gheorghe, pe strada Ciucului, în locaţia în care se află în prezent Universitatea Sapientia. Era o clădire în construcţie, fără acoperiş, fără geamuri şi, după circa o săptămână, au fost îmbarcaţi în vagoane de vite, duşi la Reghin şi de acolo Kosice şi Auschwitz, şi din cei peste 750 de evrei deportaţi, 611 nu s-au mai întors. Dintre aceşti 611, a căror memorie este marcată pe zidul memorial din interiorul acestei capele, minimuzeu o intitulăm noi, au fost 52 de copii din Sfântu Gheorghe, cu vârste cuprinse între 1 an şi 14 ani, care au avut 'vina' că erau evrei (...) Evenimentul de azi a avut două mesaje: de a nu uita şi de a comemora această parte întunecată a istoriei Europei, a omenirii, a Transilvaniei şi a acestei localităţi şi al doilea obiectiv, acela de a face, înţelegând partea neagră a istoriei, aceşti copii, tineri, viitorul, ca niciodată, cu nimeni, să nu se repete astfel de atrocităţi”, a declarat, pentru AGERPRES, Herman Rosner, reprezentantul Obştii Evreilor din Sfântu Gheorghe.

Printre participanţi s-a numărat şi Tabak Tamás, fiul unuia dintre puţinii supravieţuitori ai Holocaustului.

„Tatăl meu s-a născut într-o localitate de lângă Miercurea Ciuc şi a fost deportat la Auschwitz în anul 1944. S-a întors singur din tabăra de la Auschwitz şi nu a mai găsit pe nimeni acasă. După aia a fost înrolat în armata română, s-a întâlnit cu mama şi au făcut doi copii: pe mine mă cheamă Tamás-Ervin, după numele fratelui unchiului meu, care n-a supravieţuit la Auschwitz, şi pe Ştefan, care e fratele meu, după numele tatălui tatălui meu, care iar n-a supravieţuit la Auschwitz. Ne-am născut la Cluj-Napoca şi în anul 1976 am plecat în Israel, toată familia. Am stat acolo până în anul 2016, când cu o familie ne-am întors înapoi, soţia şi doi copii, Ester şi David, soţia fiind născută în Sfântu Gheorghe. De aia stăm aici şi asta e o dovadă că cine a supravieţuit Holocaustului a reuşit să transmită în continuare nu numai memoria, ci şi rădăcinile care au rămas până acum, rădăcinile evreieşti, pe care şi noi le ducem în continuare prin copiii noştri şi, sper, şi prin nepoţii noştri”, a spus Tabak Tamás.

Printre puţinii supravieţuitori ai Holocaustului s-au numărat şi doctorul Lichtenstein din localitatea Comandău şi Hirshon Tibor, originar din Ozun, care trăieşte în prezent în Israel, a amintit Ilinca Rodica, unul dintre dascălii prezenţi la eveniment. Aceasta a adus cu ea şi o fotografie a uneia dintre fetiţele care şi-au găsit sfârşitul tragic în anul 1944 la Auschwitz.

„Am o prietenă care povestea despre o familie din Covasna care a adăpostit, a ascuns un doctor, doctorul Lichtenstein, care a fost foarte renumit în Comandău. A fost un doctor care, într-adevăr, ştia să găsească diagnostic pentru orice boală. Eu am studiat viaţa lui când mi-am scris lucrarea de licenţă pe această temă şi mi-a plăcut că el totdeauna mergea pe jos la bolnavi acasă, nu cerea bani de la oamenii care erau mai puţini înstăriţi. Şi acest doctor, probabil şi datorită faptelor lui bune, a fost ascuns de către o familie în Covasna, a supravieţuit Holocaustului (...) Am avut marea plăcere să-l cunosc, nu personal, dar prin telefon, pe domnul Hirshon Tibor, care este originar din Ozun, şi care, slavă Domnului, încă mai trăieşte în Israel şi are respectabila vârstă de 98 de ani. El avea o rudă, o fetiţă pe care o chema Fried Olga şi care, din păcate, a fost ucisă la Auschwitz. Deci, el a văzut momentul în care au fost despărţite rândurile care mergeau paralel, în partea dreaptă a văzut-o pe fetiţa aceasta, rudă cu el şi care, din păcate, n-a supravieţuit. Dar am reuşit să fac rost de o fotografie a ei. Dintre cei 52 de copii comemoraţi aici, cred că e singura care are o fotografie, care poate fi identificată cu o fotografie. Ea este!”, a declarat Ilinca Rodica.

Elevii participanţi la ceremonie au rostit, pe rând, numele câte unuia dintre copiii deportaţi, într-un gest simbolic menit să păstreze vie amintirea celor dispăruţi.

„Ca perspectivă aş vrea să văd momentul în care acolo (în partea de jos a parcului -n.r), să avem un ecran mare, dumneavoastră să staţi pe iarbă şi să proiectăm filme care vorbesc despre ceea ce a fost, despre atrocităţile Holocaustului, 'Lista lui Schindler', 'Fiul lui Saul' şi altele, şi sper că va veni acea zi”, a mai spus Herman Rosner.

Profesorul Victor Sibianu, iniţiatorul comemorării organizate în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Covasna şi autorităţile locale din Sfântu Gheorghe, a subliniat că Holocaustul este o lecţie care nu trebuie uitată.

„În primul rând sunt impresionat de numărul mare de copii care au venit (...) Bineînţeles că este un moment emoţionant (...) Educaţia înseamnă foarte mult, poate totul. De asta depinde viitorul, existenţa noastră, umanitatea noastră. Şi dincolo de faptul că există Istoria evreilor, a Holocaustului ca disciplină obligatorie în clasa XI-a, e altceva când copiii văd monumente, când sunt aici, la faţa locului, ascultă muzică impresionantă, sunt chiar şi anumite rugăciuni rostite în limba ebraică. Toate aceste lucruri sunt trăite, sunt rostite şi sunt convins că cei care participă la aceste comemorări nu vor ridica niciodată mâna sau glasul împotriva altcuiva care vorbeşte o altă limbă, care are o altă etnie, altă religie şi aşa mai departe. Şi ăsta este rolul nostru, până la urmă, al profesorilor de istorie şi nu numai, al profesorilor, al părinţilor, ca să promovăm valori umane, ale umanităţii, pentru că astfel vom răzbi”, a declarat, pentru AGERPRES, prof. Victor Sibianu.

Acelaşi mesaj l-a transmis, în numele autorităţilor locale, şi viceprimarul municipiului Sfântu Gheorghe, Tóth Birtan Csaba.

„Astăzi în comunitatea din Sfântu Gheorghe ne-am amintit cu respect de cei pe care i-am pierdut. Holocaustul nu a fost o tragedie doar pentru evrei, ci pentru întreaga umanitate (...) Este important să înţelegem lecţiile acestei tragedii. Nu este doar despre a comemora trecutul, ci despre a proteja prezentul şi viitorul. Trebuie să luptăm împotriva oricărei forme de intoleranţă, ură şi discriminare, să ne asigurăm că nimeni nu va fi marginalizat, niciun grup nu va mai fi supus unui tratament injust din cauza identităţii sale (...) De aceea este foarte important ca acest Parc memorial al evreilor deportaţi din Sfântu Gheorghe să fie bine întreţinut şi să fie cunoscut de elevi, de toţi cetăţenii din Sfântu Gheorghe, fiindcă ne aminteşte de nişte cazuri din istorie care se pot întâmpla oricând dacă nu suntem atenţi şi dacă nu avem în faţa noastră în principal toleranţa faţă de celălalt, indiferent de ce etnie sau din ce categorie face parte”, a spus Tóth Birtan Csaba.

Parcul Memorial al Holocaustului de la Sfântu Gheorghe a fost inaugurat în anul 2014 în cimitirul evreiesc, unde se mai află o capelă, un obelisc şi un zid memorial pe care sunt scrise numele tuturor evreilor din fostul judeţ Trei Scaune ucişi în lagărele naziste.

În memoria lor, Primăria Sfântu Gheorghe a amplasat, în vara anului 2022, „pietre de poticnire” în mai multe locuri din oraş, sub forma unor plachete din cupru de 15x15 cm aşezate pe trotuare, care marchează fostele locuinţe ale familiilor evreieşti, ghetoul în care aceştia au fost adunaţi în mai 1944 şi locul fostei sinagogi din oraş, care a fost demolată la începutul anilor 1970.

Într-un documentar realizat de ing. Feder Zoltán, unul dintre supravieţuitorii Holocaustului care trăieşte în Israel, se arată că din 19 martie 1944, după ocuparea Ungariei de către trupele germane, din care făcea parte din Transilvania, au început să fie emise „legile şi ordinele antievreieşti”. Din 5 aprilie 1944, evreii au fost obligaţi să poarte steaua galbenă, iar pe 3 mai 1944 a început concentrarea evreilor în ghetoul din Sfântu Gheorghe.

„Pe data de 10 mai 1944, înghesuiţi, încărcaţi în gara Sfântu Gheorghe în vagoane de cale ferată, evreii sunt transportaţi în tabăra-ghetou din Reghin, iar începând cu 1 iunie 1944 a început transportarea primelor grupe de evrei către lagărele de exterminare de la Auschwitz-Birkenau (...) Numărul evreilor din judeţul Trei Scaune trimişi la muncă forţată şi deportaţi a fost de peste 750 de persoane. Dintre acestea au supravieţuit şi au revenit doar 148, nimicirea fiind de peste 80 la sută”, mărturiseşte Feder Zoltán, unul dintre iniţiatorii Parcului Holocaustului din Sfântu Gheorghe.

Foto arhivă