Medicii trag un semnal de alarmă: tot mai mulţi părinţi refuză să-şi vaccineze copiii, iar lipsa imunizării poate avea consecinţe grave

În ultimii ani, atât în România cât şi în multe alte state ale lumii, un număr tot mai mare de părinţi se pronunţă vehement împotriva vaccinării copiilor. Cei mai mulţi au convingerea că serurile care compun vaccinul în loc să îi ajute pe micuţi, le produc un rău şi mai mare, ducând la îmbolnăviri iminente ale viitorului adult. Fenomenul se resimte şi la nivelul judeţului Covasna, unde deocamdată nu există o statistică privind numărul de părinţi care refuză vaccinarea, dar unde medicii se confruntă cu această problemă din ce în ce mai des.

În România, prin Programul Naţional de Imunizări (PNI), copiii sunt vaccinaţi obligatoriu pentru următoarele boli infecţioase, considerate priorităţi pentru sănătatea publică: poliomielită, difterie, tetanos, tuse convulsivă, rujeolă, rubeolă, oreion, hepatita B, infecţia cu Haemophilus influenzae tip b şi tuberculoză. Vaccinarea se face conform calendarului de vaccinări, iar costurile sunt suportate de stat.

Ce este vaccinul?

Vaccinarea este o metodă de imunizare activă, profilactică, împotriva unor boli, prin inocularea unui vaccin. Practic, în organism se introduc substanţe din compoziţia microbului care nu sunt nocive pentru om, dar care sunt vitale pentru microb. Astfel, în momentul în care microbul real atacă, anticorpii şi celulele imune recunosc substanţele din alcătuirea lui şi le distrug. Substanţele din care se fabrică vaccinurile sunt extrase din microbii adevăraţi, printr-o serie de procedee biochimice. Ele nu sunt periculoase pentru organism, ceea ce explică de ce în urma unei vaccinări nu apar îmbolnăviri cu virusul respectiv.

Cum a fost descoperit vaccinul ?

Vaccinarea şi termenul de vaccin au fost introduse în medicină în anul 1796 de medicul englez Edward Jenner. Acesta a observat la un moment dat că mulgătoarele dintr-o fermă, care se îmbolnăveau de variola vacilor, denumită şi vaccină, nu se mai îmbolnăveau de variola umană. În anul în care a descoperit vaccinul, în zona în care locuia a izbucnit o epidemie de vaccină, care i-a dat ocazia medicului să experimenteze un procedeu empiric, asemănător cu variolizarea, dar folosind lichid din pustulele unei femei bolnave de variola vacilor. Astfel, el a făcut două incizii pe mâna unui copil pe care a aplicat puroiul extras din pustula unei mulgătoare bolnave de variola vacilor. La locul inciziei, s-a produs o pustulă asemănătoare celei din variolă, care s-a vindecat în scurt timp. Pentru a verifica eficienţa procedurii, şase săptămâni mai târziu, Jenner l-a infectat voit pe băieţel cu variolă umană, dar acesta nu a mai făcut boala. Încurajat de rezultat, Jenner a repetat experienţa pe încă opt copii, printre care şi fiul său, şi a obţinut acelaşi efect. Jenner a denumit vaccin substanţa folosită pentru transmiterea variolei vacilor, după denumirea în limba latină a acestei boli (lat. vaccinia, derivat din lat. vacca – vacă). El a denumit vaccinare procedeul utilizat pentru protejare împotriva variolei.

Încercări de prevenire a bolilor contagioase sunt semnalate în istoria evoluţiei medicinei încă din Antichitate, atât în China, Tibet şi India, cât şi în alte zone ale lumii, însă numai din secolul al XIX-lea fenomenul a căpătat o explicaţie ştiinţifică. Aceasta i se datorează lui Louis Pasteur, care a demonstrat că bolile infecţioase sunt produse de microorganisme ce pot fi crescute şi studiate, dovedind totodată că se poate asigura protecţie împotriva lor prin injectarea unor microorganisme atenuate în corp şi ducând vaccinarea către o treaptă superioară.

Beneficiile vaccinării

Conform studiilor medicale, la nivel de individ, vaccinarea asigură protecţie împotriva infecţiilor, a unor boli manifestate clinic, a unor complicaţii şi, în anumite situaţii, a decesului. La nivel de societate, vaccinul asigură imunitatea de grup, previne epidemiile şi scade costurile de îngrijire.

Reacţii adverse

O reacţie adversă este un efect rebel cauzat de un vaccin, fără legătură cu scopul acestuia de a produce imunitate. Cunoscute şi sub denumirea de efecte secundare, reacţiile adverse se referă concret la orice eveniment medical care apare după vaccinare. Cel mai adesea, ca reacţii adverse se întâlnesc durerile locale, umflăturile sau roşeaţa la locul înţepăturii. Ele apar la câteva ore de la înţepătură şi nu sunt periculoase. În cazuri foarte rare, apar reacţii de hipersensibilitate, aşa cum sunt cele alergice. Mai există şi reacţii de tip sistemic, care includ febră, mialgii, cefalee, artralgii, stări de rău etc.

Ce spun medicii din judeţ

„Nimic nu este mai periculos decât infecţiile cu virusuri sălbatice. Acestea pot da nişte complicaţii incredibile. Noi nu vaccinăm nimic din ce nu este periculos. Vaccinăm doar acele boli netratabile care duc la deces sau care sunt tratabile, dar pot genera complicaţii care conduc către deces. Vaccinul se face cu cea mai mare bunăvoinţă. Când s-a descoperit, oamenii s-au bucurat. După 1989, tot ce am făcut a fost să îmbunătăţim vaccinurile şi să le facem mai eficiente. Polemica aceasta care vine prin media avansează nişte filosofii bazate pe neîncredere. Ce scrie pe internet reprezintă numai discuţii, filosofări laice. Părinţilor le e frică de nimic, de ceva ce nu ştiu exact. Sunt oameni care refuză vaccinul doar din suspiciune, dar vaccinul este o măsură de prevenţie pentru boli netratabile. E dreptul lor de a se exprima, dar e şi dreptul statului de a proteja şi a lua măsuri de prevenţie. Şi la noi în judeţ se extinde această formă de protest, de neînţelegere şi neîncredere, fără un temei ştiinţific şi bine fundamentat. Numai în India se mai întâmplă în zilele noastre să vedem copii paralizaţi din cauză că nu se fac vaccinările necesare. Dar acolo este altă situaţie, ei nu au posibilităţile de care beneficiem noi. Cine se teme de autism ar trebui să ştie că nu există dovezi ştiinţifice care să ateste faptul că acesta este declanşat de un vaccin. Este mai degrabă o chestiune de ereditate către care conduce o genă ascunsă” – ne-a explicat reprezentantul DSP Covasna, Santa Ferenc, medic primar epidemiolog.

„Eu lucrez de foarte multă vreme. Am 30 de ani de când sunt medic. Am vaccinat sute de copii şi cred că este cea mai mare prostie pe care o poate face un părinte când alege să nu îşi vaccineze copilul. Un copil nevaccinat este protejat doar atunci când stă într-un mediu lipsit de riscuri, unde este înconjurat doar de persoane vaccinate, dar dacă virusul apare, primul care face cea mai gravă formă a bolii el va fi. În ceea ce priveşte autismul, nici nu se pune problema ca acesta să fie declanşat de vaccin. A fost asociat cu vaccinul pentru că atunci s-a depistat, la vârsta de 1 an, când copilul este vaccinat, dar tot atunci şi începe să comunice şi îi sunt sesizate problemele. Reacţii adverse apar, dar sunt foarte mici. Eu am avut doar un singur caz de poliomielită postvaccinală în toţi aceşti ani. De aceea, sunt foarte supărată pe mămicile care nu vor să îşi vaccineze copiii” – ne-a declarat şi dr. Elena Korda, specialist pediatru şi medic de familie.

Ce spun părinţii din Sfântu Gheorghe

„Cred că e decizia fiecărui părinte ce face cu copilul lui, dar există pericolul ca atunci când se refuză vaccinul în număr prea mare să ajungem în situaţia în care şi cei care sunt vaccinaţi să se îmbolnăvească. Eu nu aş putea decide singură, bazându-mă doar pe convingerile mele extrase din nişte articole de pe internet. Este o decizie mult prea importantă cu privire la copilul meu ca să trec peste părerea medicilor. Nu cred că, citind pe net sau în cine ştie ce cărţi, pot să spun dacă vaccinul este ceva bun sau rău. E musai să am încredere în cineva. Eu am ales să merg pe mâna medicului meu”, ne spune o viitoare mămică.

„E greu să-ţi asumi asemenea riscuri pentru o persoană care depinde de tine şi consider că am putea lua o decizie mult mai uşor dacă am fi informaţi de riscurile fiecărui vaccin, de efectele adverse şi dacă s-ar face un test medical care să confirme că bebeluşul este apt să primească acei viruşi în corp. Din păcate, în sistemul actual suntem puşi să ne asumăm vaccinarea, să semnăm că suntem de acord, primim cutia cu prospectul şi, acasă, ne îngrozim când citim efectele” – spune mama unui băieţel în vârstă de 4 ani.

„Eu nu sunt de acord cu vaccinarea pentru că sunt conştient că există statistici din care reiese că numărul copiilor care merg la consult este mai mare în rândul celor vaccinaţi decât în rândul celor nevaccinaţi. Nu înţeleg de ce să nu îi dăm organismului posibilitatea de a se dezvolta normal şi de a-şi crea un sistem imunitar pe cale naturală. Ştiu sigur că substanţele din vaccin afectează dezvoltarea normală şi firească a organismului. Niciunde nu se spune că bolile copilăriei sunt o problemă. Ar trebui să lăsăm sistemul imunitar să să se dezvolte singur” – e părerea unui viitor tătic.