Deși Valentine’s Day este principala sărbătoare a zilei, 14 februarie este și Ziua Iubitorilor Bibliotecilor, o zi dedicată în mod evident tot iubirii, dar iubirii față de carte. Este o zi pe care o celebrează anual pasionații de lectură din întreaga lume, dar care încă nu a căpătat notorietate pe la noi. Înființată în 2006 de Biblioteca de Stat din New South Wales (Australia), ziua are o istorie lungă pe care cei interesați să o descopere o pot găsi în sferele generosului internet. 

În rândurile acestui articol, vor descoperi în schimb un om care manifestă o dragoste aparte, aproape molipsitoare, pentru cărți și pentru poveștile pe care acestea le ascund între copertele lor. Convins că au capacitatea de a ne schimba viața și sufletele, președintele Consiliului Județean, Tamás Sándor, a adunat în biblioteca sa personală o colecție impresionantă de aproximativ 5.000 de volume.

Așa se face că, de cum ai pășit pragul casei lui Tamás Sándor, cărțile sunt cele care îți captează privirea. Aranjate una lângă alta, într-o bibliotecă excelent organizată, cărțile parcă îți surâd și te fac să te raportezi la omul care le păstrează cu atâta grijă ca la o personalitate complet diferită de politicianul pe care îl vezi zi de zi în acțiune la conducerea județului. 

Cum a început totul

Istoria bibliotecii lui Tamás Sándor începe în anii ’90, în studenție. „Eu și soția mea am făcut facultatea la Budapesta. Am plecat la Budapesta cu câte un rucsac și ne-am întors cu 1.500 de cărți, în cinci ani de zile. Asta înseamnă că, în medie, am luat o carte pe zi”, povestește Tamás Sándor, care adaugă că, din acest obicei, a făcut un stil de viață. „Facultatea pe care am făcut-o e aproape de anticariatul central de la Budapesta și, în fiecare zi, am intrat în anticariat pe atunci. Și acum, dacă am cel puțin o jumătate de oră într-un oraș, mai ales în Budapesta, cu siguranță mă duc în anticariate”, completează Tamás Sándor, în opinia căruia „cărțile vechi sunt interesante prin faptul că nu sunt pe rafturi în orice bibliotecă, sunt mai rare”. 

Câte și ce cărți sunt în colecția personală a lui Tamás Sándor

După ce a adus primele 1500 de volume de la Budapesta, Tamás Sándor nu le-a mai numărat cu strictețe, dar în mod cert, pe rafturile din casa lui, sunt adunate astăzi peste 5.000 de cărți. „Mai nou, de vreo 8-10 ani de zile, mai triez din ele, pentru că sunt și exemplare duble, și le duc la bibliotecă, ori la Sfântu Gheorghe, ori la Tg. Secuiesc. Deci în fiecare an, de Crăciun, în jur de 100 de volume și reviste merg către alții”, mărturisește președintele Consiliului Județean, parcă în spiritul acestei zile care a devenit totodată și ziua dăruirii de carte. 

Ca orice colecționar adevărat, Tamás Sándor a adunat în biblioteca sa cărți vechi și rare, pe cele care erau mult prea deteriorate din cauza timpului recondiționându-le. Cea mai veche carte de pe rafturile bibliotecii lui Tamás Sándor datează din anul 1760 și este prima ediție a unei lucrări a pastorului reformat Bod Péter, istoric și scriitor transilvănean al cărui nume îl poartă azi Biblioteca Județeană din Sf. Gheorghe. Cartea este cu atât mai valoroasă, cu cât are între coperte și harta a patru continente în varianta originală în care a fost realizată la tipărire. Ceea ce este însă chiar mai interesant este faptul că, tot în biblioteca lui Tamás Sándor, se găsește și cea de-a doua ediție a cărții, apărută câțiva ani mai târziu. „În colecțiile publice se mai găsește, dar este foarte rar ca în colecție privată să fie cele două ediții”, lămurește președintele C.J. cu privire la comorile expuse în biblioteca sa. 

Cum era și de așteptat, alături de miile de volume în limba maghiară, pe rafturi tronează și cărți în limba română. Cea mai veche carte în limba română pe care o deține Tamás Sándor este „Codicele romane”, apărută în 1873 și scrisă în alfabetul chirilic, pe care îl descifrează cu lejeritate – cu aceeași lejeritate cu care găsește în vasta sa bibliotecă orice volum despre care își propune să vorbească. 

Care sunt autorii preferați de președintele Consiliului Județean Covasna

Pentru că niciun colecționar de carte nu este doar colecționar pur și simplu, ci și un cititor înflăcărat, l-am întrebat pe Tamás Sándor care sunt preferințele sale în materie de lectură, ce autori preferați are și cât de des citește. „Faptul că am adunat atâtea cărți nu înseamnă că am cumpărat numai de dragul de a avea ce pune pe rafturi. Nu am citit chiar toată biblioteca, precum soția mea care citește tot, dar am citit destul de mult. Din păcate, nici timpul nu mai e așa de flexibil ca să pot să citesc cât mi-aș dori, dar, când am zece minute, sigur citesc câteva pagini – și beletristică, și literatură de specialitate”, mărturisește Tamás Sándor, care spune că nu s-a mai uitat la televizor de 15 ani, ceea ce nu l-a făcut să rateze vreun eveniment major și l-a ajutat să petreacă timpul pe care l-ar fi consumat în fața televizorului într-un mod mult mai eficient. 

Între autorii preferați de Tamás Sándor se regăsesc Gabriel García Márquez, I.L. Caragiale, Lucian Boia și Mikszáth Kálmán. Ce au în comun acești autori, în opinia sa, este faptul că expun în operele lor și un adevăr, dar au și ceva haios, și ceva care te face să cazi pe gânduri și să cauți răspunsuri. De altfel, o autoare contemporană de literatură maghiară pe care o preferă este Borcsa Imola, o farmacistă din Târgu Secuiesc, care a publicat un volum de bârfe locale pe care îl consideră savuros tocmai datorită umorului cu care este scris. 

Dragostea de carte trebuie transmisă copiilor

Tamás Sándor e convins că dragostea de carte merită și trebuie transmisă către generațiile care vin din urmă. „Eu cred că este foarte important și pentru copii în ce cadru trăiesc, în ce stil de casă. Nu este același lucru să trăiești într-un cartier numai cu o masă de ping-pong din beton față de a avea o bibliotecă în spate. Când ai o bibliotecă în spate și un cadru mai emoțional, te dezvolți diferit”, opinează el, convins fiind că, de regulă, copiii duc mai departe modelul și mentalitatea părinților, cultura acestora și a casei în care s-au născut și au crescut. 

De altfel, și dragostea sa pentru cărți s-a dezvoltat tot în copilărie, într-o vreme când lectura era un mod de destindere pentru majoritatea oamenilor. „Înainte de ’89, părinții mei acasă, deși nu erau intelectuali ieșiți din comun – mama mea este educatoare pensionată, tatăl meu este maistru constructor, tot așa, pensionat –, au avut grijă să cumpere tot ce s-a putut cumpăra pe atunci în materie de cărți. Noi, acasă, am avut o bibliotecă de peste 1.200 de volume pe vremuri”, spune Tamás Sándor, care reușește să îmbine armonios dragostea de carte și lectură cu tehnologia pe care o folosește cu precădere în viața sa profesională și căreia nu îi permite să se insinueze în relația sa cu cărțile.

Foto: Volker Vornehm