ACTUALITATE 2 aprilie 2017

Simbolul eternităţii şi al unităţii de la Întorsura Buzăului

de Iulia Drăghici | 2380 vizualizări

Catedrala „Sfânta Treime”, mărturisire a credinţei întorsurenilor în chip văzut

La Întorsura Buzăului, între sediile Primăriei şi cel al Poliţiei, se găseşte una dintre cele mai frumoase construcţii din zona Buzaielor şi nu numai. Începută cu 22 de ani în urmă, Catedrala „Sfânta Treime” se află acum la etapa de pictură, cu mai bine de 60% din lucrare finalizată. Clădirea, „începută în cer şi finalizată pe pământ”, cum spune preotul Ciprian Popica, îmbină stiluri arhitecturale din zona Ardealului, dar şi a Moldovei, Covasna fiind un judeţ de graniţă.

Ultima dată când am fost în această Catedrală a fost în urmă cu două veri, cu ocazia unei nunţi, dar pe atunci schelele de lemn ocupau mare parte din „decor”.

Amandoua bisericile din ÎntorsuraAuzisem recent că lucrările la pictură avansează, dar şi că proiectul a ajuns la mâna unora dintre cei mai pricepuţi pictori din ţară, astfel că, îndemnată de o curiozitate tinerească, am vrut să văd stadiul lucrării şi să transmit, prin intermediul unui articol, impresiile.

Am stabilit într-o joi după masă, în urmă cu două săptămâni, cu preotul paroh din Întorsura Buzăului, Ciprian Popica, să merg la Catedrala oraşului a doua zi dimineaţa, în jurul orei 8:30. Chiar dacă nu m-a putut însoţi, pentru că slujea în Biserica „veche” din vecinătatea Catedralei, construită din piatră şi cărămidă între anii 1836-1848, pe chipul părintelui s-a înfiripat un zâmbet cald, cu subînţeles, mai ales când i-am spus de ora la care aş vrea să merg să văd lucrarea. Abia mai târziu am înţeles expresia facială care a însoţit cuvintele: „Da, e o oră foarte bună pentru fotografii”.

Vinerea dimineaţa, un soare cu dinţi păzea cerul Întorsurii. M-am prezentat la ora indicată şi mi s-a permis accesul în lăcaşul de cult, printr-un pasaj accesat mai degrabă de cei „de-ai casei”. Trebuie să spun că până acum am văzut câteva, nu foarte multe, biserici şi catedrale din ţară şi străinătate. Întotdeauna mi-au plăcut, mai mult sau mai puţin, dar plecam şi cu sentimentul că parcă îi lipseşte ceva. Cum am precizat anterior, şi în această catedrală am mai intrat de câteva ori cu ocazia unor evenimente, de exemplu la nunţi sau la slujba din noaptea de Înviere.

catedrala Intorsura Buzaului (2)De această dată, însă, a fost total diferit. M-a cuprins o emoţie nemaiîntâlnită. Inima a început să îmi bată tot mai tare, respiraţia aproape că mi s-a oprit şi toate cuvintele mi-au rămas în gât. „Nu pot să cred!” a fost primul gând care mi-a venit în minte după ce ochii mi-au căzut pe pictura de pe pereţi. Razele calde ale soarelui mângâiau feţele sfinţilor care zâmbeau fin din bolta albastră a Catedralei. Aurele, pictate cu foiţă de aur, străluceau asemenea celor mai frumoase podoabe din lume. „Asta înseamnă bijuterie arhitecturală”, mi-am zis, surâzând, în sine mea. Mai mult decât frumuseţea picturii, lumina caldă care pătrundea la acea oră a dimineţii pe gemuleţele din boltă aducea o căldură şi o linişte imposibil de redat în cuvinte.

„Am terminat de pictat partea dinspre altar, de la geamuri în jos şi apsidele sau „horele”, cum le zicem noi. Acum, cu ajutorul lui Dumnezeu, continuăm podişoarele. E o lucrare mare, făcută pentru veşnicie. E în tehnica frescă. Vin pictori foarte buni, se pune foiţă de aur şi se face o lucrare temeinică. Avem aprobare de la Patriarhie, am susţinut în comisia de pictură şi am reuşit să beneficiem de serviciile unor pictori de categorie superioară. Atunci e normal ca lucrurile să se desfăşoare mai greu, pentru că e mai costisitor”, ne-a spus într-un interviu preotul paroh Ciprian Popica, cel care a condus de la bun început lucrarea.

Un proiect îndrăzneţ

catedrala Intorsura Buzaului (3)Însuşi preotul descrie proiectul Catedralei ca fiind unul îndrăzneţ, atât pentru că este o lucrare de dimensiuni mari, cât trei biserici, cât şi pentru că e construită în mare parte din donaţiile credincioşilor întorsureni.

„După Revoluţie, s-a dovedit că Biserica din Întorsura Buzăului era neîncăpătoare, şi chiar dacă s-a pus problema şi înainte, abia în 1993 am început să punem, cu ajutorul credincioşilor, bazele Bisericii care a avut un proiect îndrăzneţ. Biserica este un simbol al unităţii şi al iubirii în Dumnezeu. Ne-am dorit ca acesta să fie un loc ca atunci când ne întâlnim de Sfintele Paşti sau la marile sărbători să fim toţi sub acelaşi acoperiş, o mare de oameni şi de lumini, fără să fie cei care stau afară în frig şi în ploaie. Oamenii şi-au dorit să facem biserica aceasta, e mărturisirea credinţei noastre în chip văzut”, ne-a spus părintele Popica.

Chiar dacă cererea de a se construi la Întorsura Buzăului o catedrală ortodoxă încăpătoare a fost înaintată în 1993, abia doi ani mai târziu, în 1995, au început săpăturile la fundaţie. „Catedrala de la Întorsura Buzăului nu a fost începută de un voievod, nici de un episcop, nici de patriarh, ci e făcută de comunitate, de oameni cu credinţă şi de simpli preoţi. Mă mai întreabă lumea de ce nu am terminat-o până acum. Le spun că aceasta este o cruce, o jertfă asumată de noi toţi. Am avut de primit un dar, să ne lase Dumnezeu să lucrăm la casa Lui. Cum să fim mai fericiţi decât atât? Normal că toţi am vrea să o terminăm. Şi eu credeam că în 10 ani va fi gata, dar acum, când văd că intră trei biserici în ea, atunci nu mai spun că în 20 de ani am lucrat puţin. (...) Chiar şi aşa, săvârşind Sfânta Liturghie în ea, Catedrala e în plenitudine. În cer, lucrarea e gata. Acum noi, pe pământ, ne mai străduim să o construim. Biserica se construieşte din cer pe pământ, nu de pe pământ în cer”, a mai explicat Ciprian Popica.

catedrala Intorsura Buzaului (4)Decizia de a porni la drum cu acest proiect grandios pare că nu a fost una grea pentru preotul întorsurean, care aproape toată viaţa şi-a dorit să fie preot şi să construiască o Casă a Lui Dumnezeu. „Din clasa a IV-a mi-am dorit să fiu preot, simţind că trebuie să fac ceva pentru Dumnezeu. Şi mergând la Biserică duminică de duminică, vedeam stranele, picturile şi alte lucrări şi numele autorilor scrise alături şi mă gândeam: „ce vrednici au fost acei oameni!”. Îl rugam de fiecare dată pe Dumnezeu să mă învrednicească dacă o să ajung preot să pot să construiesc Casa Lui. Pornind de aici, Dumnezeu a primit rugăciunea”, ne-a mărturisit preotul.

„Cât costă iubirea?”

În ceea ce priveşte costurile materiale, preotul Ciprian Popica spune că e greu de făcut acum o estimare a investiţiei, dat fiind faptul că lucrarea durează de peste două decenii, dar mai ales pentru că e greu să pui un preţ pe dragoste.

„Costă mai puţin decât un suflet de om. Dacă ar trebui să o luăm din 1995 încoace, ar trebui să calculăm cu ce preţuri au fost atunci, cum a fost inflaţia, câte donaţii au fost şi aşa mai departe. La sfârşit se va face o recepţie. Acum e greu de spus şi suntem încă în construcţie. În plus, cât costă iubirea? (...) Catedrala s-a făcut cu dragoste şi cu dar de la Dumnezeu prin oameni. Nu s-a impus niciodată nimic. Noi trebuie să construim prima dată o biserică vie, nu de ziduri. Această catedrală e făcută cu dărnicie, cu banul omului încercat care locuieşte în această zonă, dar cel mai important este că s-a făcut cu dragoste”, a declarat părintele.

Cum s-a ales hramul catedralei

Catedrala poartă hramul Sfintei Treimi şi al Sfântului Pantelimon. Procedura de selecţie a ocrotitorilor a fost una democratică şi în acelaşi timp şi foarte specială, după cum ne-a spus preotul Ciprian Popica.

catedrala Intorsura Buzaului (5)„De la bun început părerile au fost împărţite. La sugestia Preasfinţitului am făcut un consiliu parohial şi am votat numele ocrotitorului, adică să se descopere prin rugăciune numele lucrării. Fiecare şi-a dorit altceva. Pe vremea aceea am avut aici un părinte care a venit de la Sâmbăta de Sus cu un ucenic din zonă de la noi. Aceştia pictau nişte icoane foarte frumoase. Am dat şi eu o comandă de trei icoane de aceeaşi dimensiune, fără să zic altceva. Ei le-au adus, le-au împachetat în acelaşi tip de hârtie şi le-am pus undeva deoparte. Când am văzut că nu ne putem înţelege şi că fiecare vrea altceva, mi-am adus aminte de cele trei icoane împachetate. Eu nu am fost în camera respectivă, dar cel mai bătrân din consiliu a amestecat şi aşezat icoanele, iar un copil a venit şi ales o icoană dintre cele trei. Când am desfăcut învelişul am văzut că s-a ales icoana Sfintei Treimi. Atunci am ales hramul Sfintei Treimi. Mai târziu s-a mai adăugat un hram, cel al Sfântului Pantelimon, doctor fără de arginţi şi tămăduitor, în memoria şi pomenirea părintelui Pantelimon de la Mănăstirea Turnu, care ne-a ajutat mult în ridicarea acestei Biserici”, ne-a explicat preotul.

Parohia din Întorsura Buzăului e în doliu

catedrala Intorsura Buzaului (6)Nu putem să trecem în acest articol peste faptul că parohia din Întorsura Buzăului, cu cei circa 6.000 de credincioşi, este în doliu după trecerea în nefiinţă a preotului Traian Mitrofan, care s-a luptat cu o boală grea. După rânduielile Bisericii, după această perioadă, de circa 40 de zile, va urma o procedură de selecţie pentru a se stabili cine îi va veni alături preotului Ciprian Popica la parohia întorsurenilor.

„Acum suntem în doliu”, ne-a spus cu durere în glas părintele Popica. Acest a mai precizat: „Parohia s-a vacantat. După ce se va termina această perioadă sunt nişte rânduieli care trebuie urmate. Preasfinţitul ştie lucrarea care trebuie făcută, iar noi ne rugăm să ne dăruiască preoţi cu frica lui Dumnezeu, slujitori şi dăruitori pentru a duce la bun sfârşit investiţia catedralei, dar mai ales pentru a păstra credinţa, liniştea şi armonia între credincioşi”.

Mândria de a fi întorsurean

De regulă mândria de a fi întorsurean consta în bucuria de a auzi numele oraşului la ştiri când înduram cele mai aprige friguri din ţară. Acum, după ce am văzut cum Catedrala „Sfânta Treime” prinde contur şi ce înseamnă de fapt acest proiect falnic, mândria de a fi întorsurean se traduce şi prin bucuria de a fi contemporană şi de a contribui cu câte un bănuţ şi cu câte un gând bun la această lucrare pur şi simplu înălţătoare.catedrala Intorsura Buzaului (8)

Cât timp am stat acolo, în Catedrala „Sfânta Treime”, preţ de câteva zeci de minute, m-am simţit mai în siguranţă ca niciodată. A fost de parcă eram din nou în copilărie, vara, la bunici, sub nucul bătrân de la drum. A fost de parcă îi priveam din nou pe bătrâneii blajini în ochi şi ei mă priveau înapoi. Aş fi vrut să am ocazia să le mulţumesc, lor şi tuturor celor care acum nu mai sunt printre noi, pentru că au luptat până la ultima suflare pentru acest vis, această minunăţie, să existe în oraşul nostru. Acum, dacă stau bine să mă gândesc, cred că în acea vineri dimineaţă aceştia chiar m-au auzit şi că razele de soare au fost un semn că mi-au înţeles mesajul.

Deocamdată nu se poate spune cu exactitate când va fi încheiată construcţia Catedralei „Sfânta Treime”, însă ce ştim cu siguranţă este că momentul va fi unul istoric, care va fi primit cu braţele deschise, cu bucurie şi mândrie de fiecare membru al parohiei oraşului Întorsura Buzăului.

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.