Tradiția șezătorii s-a născut la sat. Dar din iubire pentru cămașa românească, meșterul popular Zorica Donțu, din localitatea Ozun, a înființat o șezătoare la oraș, în municipiul Sfântu Gheorghe. De aproape doi ani de zile a dezvoltat o adevărată comunitate de femei care cos ie și cu care a dus tradiția șezătorii mai departe, prin mai multe orașe din țară, chiar și până într-un oraș din Italia. Weekendul trecut, femeile din ale căror mâini ies adevărate comori pe pânză, s-au deplasat la Moșna, o comună din județul Iași, pentru a-i inspira pe localnici în înființarea unei șezători chiar la ei în comunitate.

Grupul format din aproape 30 de persoane, a fost primit cu pâine și sare. Atmosfera a fost una de poveste, ne-a spus Zorica Donțu.

„Am fost invitate la Moșna, la 40 de kilometri de Iași, de o fată care locuiește în Italia și care voia să arate lumii de acolo, fața șezătorilor de aici. Și atunci, ea s-a inspirat după șezătorile din zona noastră și a făcut acolo o șezătoare ca la noi. Eu chiar am zis că eu știu că șezătoarea s-a născut la țară, dar văd că tradiția o duce mai departe orașul. Ne-au primit sătenii, un grup de bătrâni îmbrăcați frumos în port popular. Erau așa, ca scoși din poveste! Și primăria de acolo s-a implicat foarte mult. Sperăm că i-am inspirat ca să formeze o șezătoare la ei în localitate. Noi ne-am dus cu strigături speciale făcute pentru ei. Atunci când te duci undeva, întotdeauna trebuie să spui ceva despre omul de acolo, în strigătura respectivă. Trebuie să se regăsească satul, oamenii, obiceiurile, toate astea. Ei ne-au așteptat cu pâine și sare. Iar acolo s-a petrecut. Toată lumea și-a prezentat cămășile, pe urmă s-a încins o sârbă, o horă, iar o echipă de copilași ne-au cântat și ne-au dansat”, ne-a dezvăluit Zorica Donțu.

Șezătoare Sfântu Gheorghe, în numai doi ani de zile de la înființare, s-a deplasat în orașe din toată țara. Au dus tradiția până și în Italia, într-o comunitate de români de acolo.

„Ne extindem la nivel național. Am fost cu șezătoarea în mai multe localități din țară, dar și în Italia. Am fost în Avrig, în Codlea, și alte locuri. Pe 21 octombrie va fi șezătoare la Făgăraș, iar pe 28 octombrie va fi șezătoare aniversară la noi, la Sfântu Gheorghe. Aici se vor întâlni grupuri mari de șezători din toată țara”, a adăugat meșterul popular.

Încă din toamna anului 2021, la Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuși”, se organizează, în fiecare joi după-amiaza, o șezătoare ca „pe vremuri”. Aici, tot mai multe doamne pasionate de cămașa tradițională românească, se întâlnesc pentru a învăța din taina cusutului. Atmosfera este una foarte plăcută. Se cântă doine, se spun povești sau poezii, iar ia prinde contur mai repede în mâinile „de aur” ale doamnelor.

În tradiția românească, șezătoarea este o adunare de mici dimensiuni specifică mediului rural. La şezătoare se lucra, se cânta, se spuneau poveşti, glume, ghicitori, se practicau unele jocuri sociale, se transmitea şi se prelua tradiţia populară, se ţesea la război, se torcea, se depăna lâna, se scărmăna lâna, se tricota, se făceau ciucuri etc. Bărbaţii care participau ajutau şi ei câteodată, la depănat lâna. Şezătorile organizate de fete erau un prilej bun de a se întâlni cu feciorii din sat, iar feciorii aveau privilegiul de a-şi alege şezătoarea la care merg. Câteodată, adulţii şi tinerii se adunau împreună la şezătoare, dar în încăperi diferite: cei batrâni în casă, cei tineri în tindă.

Nu se ţinea cont de situaţia materială a oamenilor, se întâlneau la aceeaşi şezătoare şi săracii, şi cei mai înstăriţi. Gazda îi servea cu grăunţe de porumb fierte, cu zahăr şi, câteodată şi cu gogoşi („pancove”), potrivit antenasatelor.ro.

Sursa foto: Zorica Donțu