SCDC Tg. Secuiesc se reorganizează, nu se privatizează
Potrivit legii 45, unităţile de cercetare vor fi finanţate din bugetul ministerelor Agriculturii şi Cercetări
Odată cu apariţia în luna decembrie a legii 45 privind reorganizarea unităţilor de cercetare la nivel naţional, fiecare unitate de cercetare – în cazul judeţului nostru Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare a Cartofului Târgu-Secuiesc (SCDC) – a fost nevoită să se reorganizeze prin elaborarea unui proiect de Hotărâre de Guvern. Primele zece astfel de proiecte au fost publicate pe site-ul Ministerului Agriculturii şi au putut fi consultate, noutatea fiind aceea că finanţarea unităţii de cercetare va avea loc prin buget de la Ministerul Agriculturii şi cel al Cercetării (nu autofinanţare ca până acum), iar ordonatorul principal de credite este Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Bucureşti.
După elaborarea Hotărârii de Guvern, conducerea SCDC Tg. Secuiesc a elaborat împreună cu fermierii şi factorii locali responsabili din domeniul agriculturii planul tematic pe baza căruia vor fi aprobaţi banii pentru cercetare în perioada 2010 – 2015.
Odată cu apariţia acestei hotărâri au apărut însă şi zvonuri, comentarii sau discuţii potrivit cărora SCDC Tg. Secuiesc s-ar privatiza, fapt respins cu vehemenţă de directoarea unităţii, Luiza Mike, care nu consideră privatizarea o variantă viabilă în cazul de faţă.
- De unde au plecat zvonurile privind privatizarea?
Luiza Mike: - După publicarea HG pe site-ul Ministerului Agriculturii, bineînţeles că fiecare a interpretat această lege după câtă capacitate a avut. Există un articol care se referă la posibilităţi de asociere între public-privat, însemnând că noi ca instituţie publică putem face parteneriate cu sectorul privat, putem, deci nu ne obligă nimeni.
În cazul în care nu mai putem, găsim o oportunitate, o firmă care este interesată să vină cu o parte de sămânţă de cartofi sau de tehnologii specializate sau este o firmă de procesare a cartofului interesată să producem cartofi de sămânţă pentru ei ca să aibă sămânţă pentru continuarea contractelor, se pot face parteneriate, dar nu se pot face de unitate fără acordul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice. Sunt unităţi de cercetare care şi până acum fără să existe această lege au încheiat contracte de parteneriate, dar niciodată rezultatele nu au fost cele scontate.
Deci această soluţie de parteneriat nu o văd potrivită pentru o unitate de cercetare de nivelul nostru. Unitatea noastră este acreditată încă din anul 2008, printre puţinele unităţi de cercetare am îndeplinit standardele de acreditate, nu atestare, deci încă 5 ani de zile funcţionăm pentru că am putut fi acreditaţi datorită rezultatelor pe care le-am înregistrat şi specialiştilor pe care îi avem, precum şi dotării de care dispunem, în special în laboratorul de genetică, care este foarte bine pus la punct. Avem parteneriate cu universităţile de ştiinţe agricole, cu universităţile agricole din Cluj, Timişoara, Bucureşti, mai ales în cadrul geneticii, şi continuăm să avem parteneriate cu toţi fermierii interesaţi în cultivarea soiurilor noastre şi în producerea de sămânţă din soiurile create de noi.
Îmi pare rău că s-a interpretat greşit această hotărâre de Guvern de către o parte a presei şi nu a fost frumos să nu se stea de vorbă cu nimeni de la unitate.
- Ce cuprinde acest plan tematic pe următorii cinci ani?
- Ca urmare a schimbărilor climatice s-a impus începerea unor experienţe noi privind bolile de carantină fitosanitară la cultura cartofului. Anual avem cantităţi şi suprafeţe carantinate, ceea ce nu este bine pentru producătorii din judeţul Covasna şi mai ales pentru cei care vin să cumpere sămânţă din judeţ. Noi trebuie să luăm măsuri ca să diminuăm acest atac de boli şi dăunători şi să analizăm din nou biologia acestor dăunători. Ca şi pe plan mondial, încălzirea globală ne afectează mai ales cultura cartofului, consumul de apă este foarte redus în perioada dificilă de acumulare, de creştere a tuberculilor, de aceea numai având la bază cercetări ştiinţifice privind necesarul de apă şi consumul de apă pe perioada de vegetaţie vom reuşi să aducem bani pentru efectuarea unor sisteme locale de irigaţii.
A treia experienţă care este o noutate pentru perioada următoare se referă la consumul de îngrăşăminte chimice în funcţie de precocitatea soiurilor. Din cauza costurilor mari ale acestor îngrăşăminte chimice va trebui să elaborăm tehnologii pentru fiecare soi în parte, în funcţie de perioada lui de vegetaţie şi de destinaţia culturii.
Probleme sunt foarte mari în faţa cercetării, fermierii au venit în număr destul de mare, sunt interesaţi de rezultatele noastre, chiar s-au arătat gata să ne sprijine cu finanţare pentru aceste experienţe pe care ni le-am propus împreună cu ei. Din cauza schimbărilor condiţiilor de climă şi toate cercetările, tot ce ştiam până acum trebuie să reluăm şi să ajungem la alte concluzii, în funcţie de condiţiile actuale.
- Cât de importante sunt cercetările de la Tg.Secuiesc?
- Cercetările care se efectuează aici sunt singurele care se efectuează în ţară, din cele 5 staţiuni înfiinţate în 1980 n-a mai rămas decât cea de aici. Încercăm să acoperim împreună cu Institutul Naţional de la Braşov întreaga sferă a activităţilor din cercetarea fundamentală şi cea aplicativă. Cercetarea fundamentală se referă la crearea de soiuri noi de cartofi şi selecţia de menţinere în câmpul de la Apa Roşie, singurul centru naţional de menţinere a bazei genetice la cartof din România. Acolo se găsesc anual peste 2.000 de genotipuri de cartofi. Tot ce s-a creat de-a lungul timpului, toate soiurile şi liniile valoroase, create la Suceava, Braşov şi Miercurea Ciuc, Tg. Secuiesc, se menţin la Apa Roşie. Staţiunea de la Tg. Secuiesc o putem considera un punct important al strategiei naţionale a cartofului.
- Cum staţi cu personalul?
- Din acest punct de vedere am reuşit să promovăm în grade ştiinţifice tinerii cercetători, am angajat tineri cercetători, noi absolvenţi ai universităţii Cluj. Colectivul a rămas unul valoros şi unit.
- Cum faceţi faţă cerinţelor pieţei?
- Se ridică tot mai multe probleme în faţa cercetării agricole româneşti şi se impune în continuare dezvoltarea cercetărilor de creare de soiuri, soiuri naţionale, care să satisfacă cerinţele pieţei, care sunt din ce în ce mai elevate. Nu ne vom mai permite să cheltuim bani decât pentru ce solicită piaţa, pentru nevoile fermierilor, ale consumatorilor, pentru aceasta trebuie să dezvoltăm un sector de marketing şi studii de piaţă pentru a stabili necesarul de cartof de sămânţă la nivel naţional, pentru cartof de consum la nivel naţional, pentru industrializare la nivel naţional. Industria amidonului va trebui să revină în România pentru că importăm cantităţi mari de amidon din cartof, iar din punct de vedere calitativ amidonul din cartof este cel mai bun.
- Care ar fi realizările din acest an şi cum l-aţi încheiat?
- Cu toate că a fost un an foarte greu, am brevetat încă 4 soiuri de cartofi, create la SCDC, şi anume Gared, soi roşu, Albiona - singurul din ţară cu pulpa albă, Armonia şi Speranţa.
Ca primi autori am publicat 4 cărţi de specialitate, referitoare la industrializarea cartofului, mana cartofului şi ameliorarea cartofului, am avut referate prezentate la simpozioane internaţionale, articole cotate în revistele internaţionale.
În fiecare an am reuşit să valorificăm întreaga cantitate de cartofi de sămânţă. Anul acesta în toamnă valorificarea producţiei s-a făcut sub preţul de producţie şi din cauza concurenţei din piaţă şi a preţurilor foarte mici practicate de producătorii individuali. Este primul an când am închis cu rezultat negativ, nu mult, dar este primul an, ca urmare a faptului că în 2008 s-au retrocedat 240 de hectare, cheltuielile pentru aceste cercetări, pentru subsanţele şi reactivii necesari pentru laborator sunt foarte mari, iar producţia agricolă valorificată, din cauza preţurilor mici şi concurenţei neloiale de pe piaţă, a fost insufiecientă pentru menţinerea unui echilibru financiar, iar în 2009 toate proiectele de cercetare aflate în derulare au fost reduse drastic. (...)
Revin la ideea că este necesară organizarea unui sector de marketing şi ar trebui să depăşim etapa în care beneficiarii de cartofi să vină în curte să ne ridice marfa. Trebuie să plecăm noi să ne videm marfa, aşa cum vin cei cu produse din afară, din Nord-Vestul Europei până aici şi prezintă marfa, chiar o dau în rate, aşa ar trebui să facem şi noi până putem să ne recăpătăm piaţa pierdută în ultimii 20 de ani. Piaţa tradiţională de cartofi trebuie să avem grijă de ea şi să ducem cartofii în curtea oamenilor, dacă nu la fiecare, măcar la primării, aşa am făcut în ultimii doi ani şi am putut să ne vindem sămânţa de cartofi.
Ana Sidon