Sala Sporturilor din Sfântu-Gheorghe, în presa centrală
Astăzi are loc dezbaterea publică iniţiată de prefectul Codrin Munteanu, referitoare la transferul Sălii Sporturilor şi Clubului Sportiv Municipal (CSM) Sfântu-Gheorghe din administrarea Ministerului Tineretului şi Sportului în cea a Consiliului Local (CL). Problema nu a atras însă doar atenţia presei locale şi a celor direct implicaţi. Cotidianul central Gazeta Sporturilor a publicat ieri un editorial semnat de redactorul-şef Cătălin Tolontan, pe care vi-l redăm integral mai jos.
Descentralizarea ierbii până la beton
Bazele sportive din Harghita şi Covasna vizate de interese imobiliare
Cătălin Tolontan
Sală îmbrăcată în lambriuri. Apă plată pe masă, steagul albastru al UE pe fundal. Miniştrii Cabinetului Boc în vizită în Harghita şi Covasna. Vorbeşte Monica Iacob Ridzi, şefa sportului. Dar nu foarte mult. Pentru că un bărbat bine trânteşte pumnul pe masă. E primarul din Sfântu-Gheorghe, Arpad Antal, un dur local care cu câteva zile în urmă explicase că „degeaba ni se reproşează că nu avem în Covasna un şef de ţeavă român de vreme ce niciun român n-a aplicat pentru o funcţie. Dintre doi maghiari nu poţi alege un român”.
Dar din două cluburi sportive poţi face un cartier drăgălaş de blocuri. Asta e ceea ce n-a spus Arpad Antal când a lovit masa, spre stupoarea Monicăi Iacob, care s-a înroşit la faţă. Politicianul a adăugat: „Preşedintele Băsescu ne-a promis că ne dă aceste baze sportive!“. În acel moment, Vasile Blaga şi Radu Berceanu au renunţat să-l mai ia de gât pe Antal. Umbra lui Zeus se prelingea pe lambriuri.
De la capăt. În Miercurea-Ciuc se pregătesc 70% dintre sportivii români care vor participa la Olimpiada de Iarnă de la Vancouver din 2010. La Sfântu-Gheorghe se antrenează gimnastica masculină, luptele feminine şi alte sporturi. Primăria ar vrea bazele sportive, dar, ce mama naibii!, fără cluburi. Eventual antrenorii, sportivii, medicii şi ceilalţi să rămână la minister drept costuri, iar descentralizarea să se facă la nivelul firului de iarbă, care să se transforme în profit. Reţeta e sigură.
Octavian Belu şi Mariana Bitang au aflat ce se pregăteşte şi încearcă să protejeze bazele. „Faceţi gălăgie, dar accesaţi-l politic şi pe preşedinte pentru că altfel le vor lua“, i-a sfătuit, pe de altă parte, Vasile Blaga pe politicienii locali care nu sunt de acord cu trocul.
Lucrurile sunt clare. Mai greu de înţeles e altceva. De când a ajuns preşedintele României, adică primul slujitor al fiecărui cetăţean român, o spaimă de care tremură toţi, de la MTS la REBU? Există legi care protejează bazele sportive, există norme europene, de ce trebuie convins preşedintele prin jocuri de palat? Nu trebuie! Pur şi simplu se încearcă un deal politico-financiar ca să se vadă dacă ţine şi lumea tace. În România există însă câteva precedente de baze salvate. „Tineretului“ e doar un exemplu. Ţara asta n-are nevoie de un Zeus care cu o mână să dea foc şi cu una să stingă incendiul. Ne ajunge un preşedinte plătit din bani publici care trebuie să facă ce vor oamenii şi nu invers. Iar oamenii vor un fir de iarbă.