ACTUALITATE 19 decembrie 2011

Să ne facem sufletul iesle

de Simona Negrila | 90 vizualizări

Interviu cu Raluca Andraş, profesoară la Colegiul Naţional Mihai Viteazul din Sfântu-Gheorghe.

Mai sunt câteva zile până la Crăciun şi cred că am cam uitat ce înseamnă cu adevărat această Sărbătoare. Alergătură în stânga şi-n dreapta, agitaţie în magazine, în pieţe, cadouri, brazi şi milioane de beculeţe. Am întâlnit însă un om care ştie şi păstrează în suflet semnificaţia Sărbătorii de Crăciun.

-       Raluca, te rog să ne spui cum era Crăciunul atunci când erai copil şi cum îl vezi astăzi...

-       Pentru mine şi atunci şi acum Crăciunul înseamnă naşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.           Închid ochii şi îmi văd bunicii care se pregăteau cu mult înainte de ziua Crăciunului. Posteau, se spovedeau, se împărtăşeau ca mai apoi să primenească casa dintr-un colţişor într-altul. Bunica niciodată nu uita de noi, ne lua de mânuţă după ce punea pe noi hainele de Duminică, şi ne ducea la sfânta biserică, să fim şi noi în rânduială, adică spovediţi şi împărtăşiţi.

-       Cum era ajunul Crăciunului?

-       Ajunul Crăciunului era aparte: toţi erau într-o forfotă nemaipomenită; mama gătea –mirosuri care mai de care mai îmbietoare; tata aducea bradul iar noi ne puneam pe împodobit. Seara se încheia cu cadouri, colinde şi colindători.

Poate rândurile de mai sus par un tablou copilăresc, naiv, chiar un clişeu… dar aşa a fost şi a fost minunat. Am fost un copil fericit.

Spun fericit şi nu pot să nu mă gândesc la copiii de azi. Îi putem face fericiţi dacă îi vom lega de Dumnezeu. Crăciunul nu înseamnă cadouri, cumpărături nebune, haine scumpe, beculeţe, petreceri în cluburi, Moşi care mai de care mai moderni şi alte şi alte lucruri în care ne risipim toată vlaga pe care o mai avem la sfârşit de an. Mă uit şi mă întreb unde-i Hristos în toate astea? Unde a dispărut? Noi, de fapt ce sărbătorim? Un brad frumos împodobit? El, Hristos, este Cel pe care îl sărbătorim de Crăciun. Datorită Lui ne bucurăm.

Bucuria pe care le-o aducem copiilor noştri depinde de noi, părinţi şi bunici. Ce bucurie le sădim în suflete ca merinde pentru viaţă: un brad , o jucărie sau peştera caldă din Betleem?

Câtă nobleţe are Dumnezu, suntem liberi... să alegem. În mijlocul deşartei larme a lumii fiecare poate să întâmpine Crăciunul cum doreşte. A fi creştin înseamnă libertate şi exersarea ei. A fi creştin şi a sărbători Naşterea, dar şi alte mari sărbători înseamnă implicare spirituală.

-       Ce putem face să readucem Sfânta Sărbătoare de Crăciun?

-       Să nu mai zăbovim şi să ne facem sufletul iesle ca Măicuţa Domnului să găsească loc să-L nască pe Fiul lui Dumnezeu  şi astfel în fiecare casă o să răsune cântarea îngerească: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.”

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 1

Adaugă comentariu
eugen, 24 decembrie 2011
Toti avem amintiri si nostalgii.Dar este bine sa nu fim atemporali !
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.