ACTUALITATE 22 septembrie 2011

Prevederile noului Cod Civil. De la penibil la căsătorii între minori

de Elena Rotaru | 791 vizualizări
Asaltată de tot felul de știri legate de îmbunătățirile pe care le aduce noul Cod Civil (care va intra în vigoare pe 1 octombrie), m-am pus într-o seară târzie pe citit și m-am crucit, la propriu. Am citit multe la viața mea, dar să găsesc atâta ridicol și nonsens într-un text rar mi s-a dat să trăiesc.

Asaltată de tot felul de știri legate de îmbunătățirile pe care le aduce noul Cod Civil (care va intra în vigoare pe 1 octombrie), m-am pus într-o seară târzie pe citit și m-am crucit, la propriu. Am citit multe la viața mea, dar să găsesc atâta ridicol și nonsens într-un text rar mi s-a dat să trăiesc.

Noul nostru Cod Civil, conceput de către minți luminoase, vrednici familiști și oameni cu multă carte, spune că dacă o logodnă s-a rupt, cei doi nefericiți (sau, mă rog, doar unul) trebuie să restituie cadourile primite cu excepția „darurilor obișnuite”. Nu, nu se dă definiția termenului de „obișnuit”, fiecare îl interpretează după cum îl taie mintea. E simplu, cei care au primit oale, mixere, fiare de călcat, bibelouri și mileuri le păstrează, iar cei care au primit animale de companie, mijloace de locomoție sau obiecte sexuale pentru condimentarea vieții viitorului cuplu cu acte, le returnează.

Și dacă le-ai consumat, dat, stricat, rătăcit, ce te faci? Ei, stai că e o precizare și cu privire la asta. E simplu, le returnezi pe „măsura îmbogățirii”?!

Cum n-ați înțeles? Dacă i-ai luat celei mai bune prietene un cadou mai special și ai nesimțirea să-i bagi Codul Civil sub nas și să-ți ceri darul înapoi iar ea, și așa cu inima frântă, nu mai are cum să-ți returneze darul pe care probabil l-a aruncat după el când a aflat de despărțire, stai binișor și aștepți să se îmbogățească ca să-ți iei cadoul înapoi. Mult succes cu asta!

Există, în mod evident, și o parte care stipulează răspunderea pentru ruperea acestei promisiuni de luare în căsătorie și spune că partea care rupe în mod abuziv logodna poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute. Nu zăbovesc asupra aspectului financiar, mă întreb doar retoric, nu toate aceste relații se încheie de fapt într-un mod abuziv față de persoana respectivă, față de sentimentele acesteia, față de familie etc.?

Şi dacă au trecut de logodnă cu bine, pentru a ajunge la căsătorie au nevoie fie să îndeplinească vârsta de 18 ani, fie cea de... 16 ani, dar cu o situaţie mai deosebită.

Un Cod Civil care interzice căsătoriile între două persoane adulte și responsabile, pe motiv că au același sex, scrie negru pe alb că această uniune legală poate avea loc pentru „motive temeinice” chiar dacă viitorii soți au doar 16 ani. Ce înseamnă temeinic în acest caz? Că în baza unui aviz medical şi cu încuviinţarea fericiţilor şi ignoranţilor părinţi, puştii care au făcut sex neprotejat o pot pune şi de-o nuntă. Ce dacă au o vârstă atât de mică?, vor spune unii părinţi, să răspundă pentru ce au făcut. El să lase şcoala şi să-şi caute de muncă, să fie cap de familie responsabil, şi ea să vadă de copil şi să înveţe cum e cu pusul mesei şi cu întinsul rufelor.

Ce contează dacă îşi vor distruge viaţa toţi trei? Important este că un copil trebuie să se nască într-o familie, chiar dacă aceasta este alcătuită din alţi doi copii.

Dar dacă unul dintre părinţi se opune ideii de nuntă între minori ce se întâmplă? Eeeeei, atunci instanţa de tutelă hotărăşte având în vedere „interesul superior al copilului”.  Nimic mai adevărat, al COPILULUI.

Şi dacă ai de gând să mergi să te căsătoreşti la Las Vegas, ca să le faci în ciudă cunoştinţelor şi amicilor de pe Facebook, nu ajunge să revii în ţară şi să le fluturi hârtia oficială pe sub nas şi să postezi pozele lângă un fals Elvis, trebuie să faci măcar o cununie civilă şi aici pentru că noile prevederi îţi spun clar că nu sunt recunoscute parteneriatele încheiate în afara ţării. Cât patriotism, cât penibil.

Dacă faci o şcoală în afara ţării, dacă faci o specializare, dacă realizezi un proiect, ţara asta se grăbeşte să recunoască şi să primească tot, mai puţin un cuplu care a avut îndrăzneala să plătească taxa aferentă actului oficial şi să-şi jure credinţă în afara graniţelor sale. Trădare se numeşte asta şi aştept ca viitoarele reglementări să prevadă pedepse grele şi cumplite pentru trădătorii de neam.

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.